1 Şi mi-se dete o trestie asemenea unei vergi, zicând: scoală şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul, şi pe cei care se închină într’însul.
2 Şi curtea cea din afară a templului scoate-o afară şi n’o măsura, pentru că fù dată neamurilor, şi vor călcà sfânta cetate patruzeci şi două de luni.
3 Şi voiu dà celor doi martori ai mei, şi vor profetizà îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.
5 Şi dacă voeşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor, şi mistue pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voì cineva să-i vatăme, el trebue astfel să fie omorît.
6 Aceştia au putere să închiză cerul, ca ploae să nu plouă în zilele profeţii lor, şi putere au preste ape să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice plagă, ori de câte ori vor fi voit.
7 Şi când vor fi sfârşit mărturia lor, fiara care se sue din abiz va face cu dânşii răsboiu, şi-i va biruì, şi-i va omorî.
8 Şi corpurile lor moarte vor stà pe strada cetăţii celei mari, care spiritual se numeşte Sodoma şi Egipt, unde fù răstignit şi Domnul lor.
9 Şi din popoare şi seminţii şi limbi şi neamuri vor vedeà trei zile şi jumătate corpurile lor moarte, şi nu vor lăsà să fie puse în mormânt corpurile lor moarte,
10 Şi locuitorii de pe pământ se bucură de dânşii şi se veselesc, şi daruri trimit unii altora, pentru că aceşti doi profeţi munciră pe locuitorii de pe pământ.
11 Şi după cele trei zile şi jumătate intră într’înşii duh de viaţă din Dumnezeu, şi steteră pe picioarele lor, şi teamă mare căzù preste cei care îi privesc.
12 Şi auziră glas mare din cer, zicându-le: suiţi-vă aici; şi se suiră în nour spre cer, şi vrăjmaşii lor îi priviră.
13 Şi în acel ceas se făcù cutremur mare, şi a zecea parte din cetate căzù, şi pieiră în cutremur nume de oameni şapte mii, şi cei rămaşi se temură şi deteră mărire Dumnezeului cerului.
14 Al doilea vai trecù: iată al treilea vai vine curând.
15 Şi al şaptelea înger trâmbiţă; şi se făcură glasuri multe în cer zicând: împărăţia lumii s’a făcut a Domnului nostru şi a Hristosului său, şi va împărăţì în vecii vecilor.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni dinaintea lui Dumnezeu, care şed pe tronurile lor, căzură pe feţele lor şi se închinară lui Dumnezeu,
17 Zicând: Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeule, Atoţiitorule, Care eşti şi care erai – şi care vii –, Şi pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai împărăţit.
18 Şi neamurile fură întărîtate, şi venì mânia ta, şi timpul celor morţi să fie judecaţi, şi să dai plată slujitorilor tăi, profeţilor, şi sfinţilor şi celor, care se tem de numele tău, celor mici şi celor mari, şi să prăpădeşti pe cei care strică pământul.
19 Şi se deschise al lui Dumnezeu templu, care este în cer, şi se arătă chivotul Aşezământului său în templul său, şi se făcură fulgere şi vuete şi tunete şi cutremur şi grindină mare.