1 Şi văzui pe alt înger tare pogorîndu-se din cer, încunjurat de nouri, şi curcubeul preste capul lui, şi faţa lui ca soarele, şi picioarele lui ca stâlpi de foc.
2 Şi având în mâna lui cărticică deschisă. Şi puse piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ.
3 Şi strigă cu glas mare, după cum mugeşte un leu. Şi când strigă, cele şapte tunete spuseră glasurile lor.
4 Şi când spuseră cele şapte tunete eram să scriu; şi auzii glas din cer zicând: pecetlueşte cele ce spuseră cele şapte tunete, şi nu le scrie.
5 Şi îngerul, pe care-l văzui stând pe mare şi pe pământ, ridică mâna lui dreaptă spre cer.
6 Şi jură pe cel viu în vecii vecilor, care făcù cerul şi cele ce sunt într’însul, şi pământul şi cele ce sunt pe dânsul, şi marea şi cele ce sunt într’însa, că nu va mai fi timp,
7 Ci în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, când are să trâmbiţeze, atuncia este săvârşită taina lui Dumnezeu, cum a binevestit slujitorilor săi: profeţii.
8 Şi glasul pe care-l auzisem din cer iarăşi vorbind cu mine şi zicând: du-te, ià cărticica cea deschisă în mâna îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
9 Şi mă dusei la înger, zicându-i să-mi deà cărticica. Şi-mi zise: ià şi mănâncă-o de tot, şi-ţi va amări pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Şi luai cărticica din mâna îngerului şi o mâncaiu de tot, şi erà în gura mea ca miere dulce; şi când o înghiţii, amărît fù pântecele meu.
11 Şi-mi zise: trebue ca tu iarăşi să profetizezi pentru popoare şi pentru neamuri şi pentru limbi şi pentru mulţi împăraţi.