1 Şi auzii glas mare zicând celor şapte îngeri: mergeţi, vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mânii lui Dumnezeu.
2 Şi se duse cel dintâiu şi vărsă cupa lui pe pământ: şi se făcù rană rea şi pricinuitoare de durere pe oamenii, care au semnul fiarei şi se închină chipului ei.
3 Şi al doilea vărsă cupa lui în mare: şi se făcù sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă murì, cele ce sunt în mare.
4 Şi al treilea vărsă cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor: şi se făcù sânge.
5 Şi auzii pe îngerul apelor zicând: drept eşti tu, care eşti şi care erai. Cuviosule, fiindcă ai încuviinţat acestea.
6 Fiindcă ei vărsară sânge de sfinţi şi de profeţi, şi sânge le-ai dat să beà: vrednici sunt.
7 Şi auzii altarul zicând: aşà Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale.
8 Şi al patrulea vărsă cupa lui pe soare, şi i-se dete să dogorească pe oameni în foc.
9 Şi dogorîţi fură oamenii de arşiţă mare, şi defăimară numele lui Dumnezeu, care are puterea preste plăgile acestea, şi nu se pocăiră ca să-i deà mărire.
10 Şi al cincilea vărsă cupa lui pe tronul fiarei; şi se făcù împărăţia ei întunecoasă, şi ei îşi muşcau limbile de durere.
11 Şi defăimară pe Dumnezeul cerurilor de durerile lor şi de rănile lor, şi nu se pocăiră de lucrurile lor.
12 Şi al şaselea vărsă cupa lui în rîul cel mare, Eufrat; şi secată fù apa lui, ca să fie gătită calea împăraţilor celor dela răsărit de soare.
13 Şi văzui din gura bălaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos, trei duhuri necurate ca broaşte;
14 Căci sunt duhuri de demoni, făcătoare de semne, care duhuri se duc la împăraţii lumii întregi, ca să-i adune al răsboiul zilei celei mari, lui Dumnezeu Atotţiitorul.
15 Iată vin ca un fur; fericit cine veghiază şi păstrează vestmintele sale, ca să nu umble gol, şi să vază ei ruşinea lor.
16 Şi-i adună la locul numit ebreeşte Armaghedon.
17 Şi al şaptelea vărsă cupa lui în aer, şi ieşì din templu dela tron glas mare zicând: s’a făcut.
18 Şi se făcură fulgere şi vuete şi tunete, şi cutremur se făcù mare, cum nu se făcù de când se făcù om pe pământ, atât de tare, cutremur aşa mare.
19 Şi se făcù cetatea cea mare în trei părţi, şi cetăţile neamurilor căzură. Şi Babilonul cel mare fù adus aminte înaintea lui Dumnezeu, ca să-i deà paharul vinului aprinderii mânii lui.
20 Şi orice insulă fugì, şi munţii nu fură aflaţi.
21 Şi grindină mare ca de greutatea unui talant se pogoară din cer preste oameni; şi defăimară oamenii pe Dumnezeu de plaga grindinei, pentru că foarte mare este plaga ei.