1 Şi venì unul dintre cei şapte îngeri, care au cele şapte cupe, şi vorbì cu mine zicând: vino, îţi voiu arătà judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,
2 Cu care făcură desfrânări împăraţii pământului, şi cei care locuesc pământul fură îmbătaţi de vinul desfrânării ei.
3 Şi mă duse în duh în pustie. Şi văzui o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de defăimare, având şapte capete şi zece coarne.
4 Şi femeia erà înfăşurată în purpură şi roşu, şi împodobită cu aur şi pietrii preţioase şi mărgăritare: având pahar de aur în mâna ei, plin de grozăvii şi necurăţeniile desfrânării ei,
5 Şi pe fruntea ei nume scris: taină, Babilonul cel mare, muma desfrânatelor şi a grăzăviilor pământului.
6 Şi văzui femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Iisus. Şi văzându-o, mă minunai minune mare.
7 Şi-mi zise îngerul: pentru ce te minunaşi? Eu îţi voiu spune taina femeii şi a fiarei care o poartă, care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
8 Fiara pe care o văzui erà şi nu este, şi are să se sue din abiz şi să meargă spre peire; şi se vor minunà cei care locuesc pe pământ, al căror nume nu este scris pe cartea vieţii dela întemeierea lumii, deşi văd fiara că erà şi nu este şi de faţă va fi.
9 Aci este mintea, care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi, unde şade femeia asupra lor,
10 Şi împăraţi şapte sunt: cei cinci căzură, unul este, celălalt încă n’a venit, şi când va fi venit, trebue ca el să rămâe puţin timp.
11 Şi fiara care erà şi nu este, e al optulea, şi din cei şapte este, şi merge spre peire.
12 Şi cele zece capete care le văzuşi, sunt zece împăraţi, ca unii care nu luară încă împărăţie, ci ca împăraţi primesc stăpânire un singur ceas cu fiara.
13 Aceştia au un singur gând, ei dau fiarei atât puterea, cât şi stăpânirea lor.
14 Aceştia se vor răsboi cu Mieluşelul, şi Mieluşelul îi va biruì, pentru că este Domn de domni şi Împărat de împăraţi, şi cei împreună cu dânsul chemaţi sunt şi aleşi şi credincioşi.
15 Şi îmi zise: apele pe care le văzuşi, unde şade desfrânata, popoare şi gloate sunt şi neamuri şi limbi.
16 Şi cele zece coarne, pe care le văzuşi, şi fiara, aceştia vor urî pe desfrânată, şi o vor face pustie şi goală, şi vor mâncà cărnurile ei, şi de tot o vor arde cu foc;
17 Căci Dumnezeu dete în inimile lor, ca să facă gândul ei, şi să facă o singură părere, şi să deà fiarei împărăţia lor, până vor fi săvârşite cuvintele lui Dumnezeu.
18 Şi femeia pe care o văzuşi este cetatea cea mare, care are împărăţie preste împăraţii pământului.