1 După acestea văzui pogorându-se din cer alt înger, având stăpânire mare, şi pământul fù luminat de mărirea lui.
2 Şi strigă cu glas tare zicând: „căzù, căzù Babilonul cel mare, şi se făcù loc de locuit al demonilor şi închisoare a oricărui duh necurat, şi închisoare a oricărei păsărele necurate şi urîte,
3 Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile, şi împăraţii pământului cu dânsa făcură desfrânări, şi neguţătorii pământului se îmbogăţiră din puterea desfătării ei.
4 Şi auzii alt glas din cer zicând: ieşiţi dintr’însa, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi cu păcatele ei, şi să nu luaţi din plăgile ei,
5 Pentru că păcatele ei ajunseră până la cer şi Dumnezeu aduse aminte nedreptăţile ei.
6 Daţi-i înapoi cum vă dete ea, şi îndoiţi îndoit, potrivit cu lucrurile ei; în paharul în care turnă, turnaţi-i îndoit;
7 Câte o măriră şi o desfătară, atât daţi-i muncire şi întristare. Fiindcă în inima ei zice: că şed împărăteasă şi văduvă nu sunt, şi întristare nici decum nu voiu vedeà.
8 Pentru aceea, într’o singură zi,vor venì plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete, şi în foc va fi arsă de tot; pentru că tare este Domnul Dumnezeu, care o judecă.
9 Şi vor plânge şi se vor jelì de dânsa ai pământului împăraţi, care făcură desfrânări cu ea, şi se desfătară, când vor vedeà fumul arderii ei.
10 De departe stând de teama muncirii ei, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într’un singur ceas venì judecata ta.
11 Şi neguţătorii pământului plâng şi se întristează de dânsa, pentru că nimenea nu mai cumpără marfa lor,
12 Marfă de aur şi argint şi pietrii preţioase şi mărgăritare, şi de bis şi purpură şi mătăsire şi roşu, şi orice lemn mirositor bun, şi orice vas de fildeş, şi orice vas din lemn preţios şi aramă şi fier şi marmoră.
13 Şi scorţişoară şi mirodenii, şi mirosuri şi mir şi tămâie, şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat, şi grâu şi vite şi oi, şi cai şi căruţe şi robi, şi suflete de oameni.
14 Şi rodul poftei sufletului tău se duse dela tine, şi toate cele grase şi strălucite, peiră dela tine, şi nici decum nu le vor mai aflà.
15 Neguţătorii de acestea, care se îmbogăţiră dela dânsa, vor stà departe de teama muncirii ei, plângând şi întristându-se.
16 Zicând: vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată în vestmânt de bis şi purpură şi roşu, şi împodobită cu aur şi pietrii preţioase şi mărgăritare, că într’un singur ceas fù pustiită bogăţia aşà de mare.
17 Şi oricare cârmaciu, şi oricine merge pe apă, la un loc şi marinari şi câţi lucrează marea de departe steteau.
18 Şi strigau văzând fumul arderii ei, zicând: cine este asemenea cu cetatea cea mare?
19 Şi puseră ţărână pe capetele lor, şi strigau plângând şi întristându-se, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, în care se îmbogăţiră din preţioasele ei, toţi care au vasele pe mare, fiindcă într’un singur ceas fù pustiită.
20 Veseleşte-te de dânsa, cerule, şi sfinţilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu judecă judecata voastră faţă de ea.
21 Şi un înger vârtos ridică o peatră, ca o peatră mare de moară, şi aruncă în mare zicând: cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nici decum nu va mai fi aflată.
22 Şi glas de chitarişti şi de cântăreţi, şi de cântători din fluer şi de trâmbiţaşi, nu va mai fi auzit nici decum în tine, şi oricare meşter de orice meşteşug, nu va mai fi aflat nici decum în tine, şi uruit de peatră de moară nu va mai fi auzit nici decum în tine,
23 Şi lumina de sfeşnic nu se va mai arătà nici decum în tine, şi glas de mire şi mireasă nu va mai fi auzit nici decum în tine, fiindcă neguţătorii tăi erau mai marii pământului, fiindcă în fermecătoria ta fură rătăcite toate neamurile.
24 Şi în ea fù aflat sânge de profeţi şi de sfinţi şi de toţi cei înjungheaţi pe pământ.