1 După acestea auzii, ca glas mare de gloată multă în cer, zicând: Aliluia, Mîntuirea şi mărirea şi cinstea şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2 Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile lui; Pentru că judecă pe desfrânata cea mare, ca una care strică pământul în desfrânarea ei, şi răsbună sângele slujitorilor lui din mâna ei.
3 Şi de-al doilea ziseră aliluia: Şi fumul ei se sue în vecii vecilor.
4 Şi căzură bătrânii cei douăzeci şi patru şi cele patru fiinţe, şi se închinară lui Dumnezeu, care şade pe tron, zicând: Amin, aliluia.
5 Şi ieşì din tron glas zicând: lăudaţi pe Dumnezeul nostru toţi slujitorii lui, care vă temeţi de dânsul, cei mici şi cei mari.
6 Şi auzii ca glas de gloată multă, şi ca vuet de ape multe, şi ca vuet de tunete tari, zicând: Aliluia, pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul îşi ià împărăţia.
7 Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi să-i dăm mărire, fiindcă venì nunta Mieluşelului, şi femeia lui se gătì.
8 Şi i-se dete să se îmbrace în vestmânt de bis strălucit curat; căci vestmântul de bis sunt răsplăţile sfinţilor.
9 Şi-mi zice, scrie: fericiţi cei chemaţi la ospăţul nunţii Mieluşelului. Şi îmi zice: aceste cuvinte sunt adevărate ale lui Dumnezeu.
10 Şi căzui înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi-mi zice: vezi să nu faci; sunt împreună slujitor al tău şi al fraţilor tăi, care au mărturia lui Iisus; lui Dumnezeu închină-te: căci mărturia lui Iisus este Duhul profeţiei.
11 Şi văzui cerul deschis şi iată un cal alb, şi cel care şade pe dânsul este numit credincios şi adevărat, şi în dreptate judecă şi se răsboeşte.
12 Iar ochii lui flacără de foc, şi pe capul lui diademe multe, având nume scris, pe care nimenea nu-l ştie, decât numai el,
13 Şi îmbrăcat în haină stropită cu sânge, şi se cheamă numele lui Cuvântul lui Dumnezeu.
14 Şi oştile în cer îi urmau pe cai albi, îmbrăcate în haine de bis alb curat.
15 Şi din gura lui ieşeà spadă ascuţită, ca cu ea să lovească neamurile:şi el îi va păşunà cu toeag de fie: şi el va călcà linul vinului aprinderii mânii lui Dumnezeu Atotţiitorul.
16 Şi are pe haina şi pe coapsa lui nume scris: Împărat de împăraţi şi Domn de domni.
17 Şi văzui un înger stând în soare, şi strigă cu glas mare, zicând tuturor paserilor care sboară în înălţimea miezului zilei: aideţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
18 Ca să mâncaţi cărnuri de împăraţi şi cărnuri de căpitani, şi cărnuri de viteji şi cărnuri de cai, şi ale celor care şed pe dânşii, şi cărnuri de toţi stăpânii de sine şi de robi, şi de mici şi de mari.
19 Şi văzui fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate să facă răsboiu, cu cel care şade pe cal şi cu oastea lui.
20 Şi prinsă fù fiara şi cu dânsa profetul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, în care rătăcì pe cei care luară semnul fiarei, şi pe cei care se închinară chipului ei; vii fură aruncaţi cei doi în al focului lac, care arde în pucioasă.
21 Şi cei rămaşi fură omorîţi, în spada celui care şade pe cal, care spadă ieşise din gura lui, şi toate paserile fură săturate de cărnurile lor.