1 Şi după aceasta văzui patru îngeri stând la cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici preste orice arbore.
2 Şi văzui alt înger venind dela răsăritul soarelui, având pecetea viului Dumnezeu, şi strigă cu glas mare celor patru îngeri cărora li-se dase să vateme pământul şi marea,
3 Zicând: nu vătămaţi pământul, nici marea, nici arbori, până ce vom fi pecetluit pe frunţile lor pe slujitorii Dumnezeului nostru.
4 Şi auzii numărul celor pecetluiţi, o sută patruzeci şi patru de mii pecetluiţi, din orice seminţie a lui Israel:
5 Din seminţia lui Iuda douăsprezece mii pecetluiţi. Din seminţia lui Ruben douăsprezece mii. Din seminţia lui Gad douăsprezece mii,
6 Din seminţia lui Aşer douăsprezece mii, din seminţia lui Neftalim douăsprezece mii, din seminţia lui Manase douăsprezece mii,
7 Din seminţia lui Simeon douăsprezece mii. Din seminţia lui Levi douăsprezece mii. Din seminţia lui Isachar douăsprezece mii,
8 Din seminţia lui Zebulon douăsprezece mii, din seminţia lui Iosif douăsprezece mii, din seminţia lui Beniamin douăsprezece mii pecetluiţi.
9 După acestea văzui, şi iată gloată multă, pe care nimenea nu puteà s’o numere, din orice neam şi seminţii şi popoare şi limbi, stând înaintea tronului şi înaintea Mieluşelului, îmbrăcaţi în vestminte albe şi ramuri de fenic în mânile lor:
10 Şi strigă cu glas mare zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron şi a Mieluşelului.
11 Şi toţi îngerii steteau împrejurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi căzură pe feţele lor înaintea tronului şi se închinară lui Dumnezeu,
12 Zicând: Amin, lauda şi mărirea şi înţelepciunea şi mulţumita şi cinstea şi puterea şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor, amin.
13 Şi unul dintre bătrâni luă cuvântul zicându-mi: aceştia îmbrăcaţi în vestminte albe cine sunt şi de unde veniră?
14 Şi i-am zis: Domnul meu, tu ştii. Şi-mi zise: aceştia sunt care vin din mare strâmtorare şi spălară vestmintele lor şi le albiră în sângele Mieluşelului.
15 Pentru aceasta sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi-i slujesc zi şi noapte în templul său, şi cel care şade pe tron va locuì preste dânşii.
16 Nu vor mai flămânzì, nici nu vor mai însetà, nici nu va cădeà asupra lor soarele, nici orice arşiţă.
17 Pentru că Mieluşelul care este în mijloc, spre tron, îi va păşunà şi-i va călăuzì la ale vieţii izvoare, şi va şterge Dumnezeu orice lacrimă din ochii lor.