1 Şi văzui când deschise Mieluşelul pe una din cele şapte peceţi, şi auzii pe una dintre cele patru fiinţe zicând ca vuet de tunet: vino şi uită-te.
2 Şi văzui, şi iată cal alb, şi cel care şedeà pe dânsul aveà arc, şi i-se dete cunună, şi ieşì biruitor şi să biruească.
3 Şi când deschise pecetea a doua, auzii pe a doua fiinţă zicând: vino şi uită-te.
4 Şi ieşì alt cal roşu ca focul, şi celui care şedeà pe dânsul i-se dete să ià pacea de pe pământ şi să se înjunghe unii pe alţii, şi i-se dete cuţit mare.
5 Şi când deschise pecetea a treia, auzii pe a treia fiinţă zicând: vino şi uită-te. Şi văzui, şi iată cal negru, şi cel care şedeà pe dânsul aveà cumpănă în mâna sa.
6 Şi auzii ca un glas în mijlocul celor patru fiinţe zicând: o măsură de grâu un dinar, şi trei măsuri de orz un dinar. Şi nu păgubì untdelemnul şi vinul.
7 Şi când deschise pecetea a patra auzii glasul fiinţei a patra zicând: vino şi uită-te.
8 Şi văzui, şi iată un cal galben-verde, şi cel care şedeà deaupra lui aveà numele Moartea, şi iadul urmà împreună cu dânsa, şi li-se dete stăpânire preste a patra parte a pământului, ca să omoare cu spadă şi foamete şi moarte şi prin fiarăle pământului.
9 Şi când deschise pecetea a cincea, văzui supt altar sufletele celor înjungheaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care o aveau.
10 Şi strigară cu glas mare zicând: până când, stăpâne sfinte şi adevărate, nu judeci şi nu răsbuni sângele nostru, faţă de locuitorii pământului?
11 Şi li-se dete fiecăruia vestmânt alb, şi li-se zise să se mai repauzeze puţin timp, până să împlinească numărul şi cei împreună slujitori ai lor, şi fraţii lor, care au să fie omorîţi ca şi ei.
12 Şi văzui când deschise pecetea a şasea, şi se făcù cutremur mare, şi soarele se făcù negru ca un sac de păr şi luna întreagă se făcù ca sânge.
13 Şi stelele cerului căzură pe pământ, după cum un smochin scuturat de vânt mare îşi aruncă smochinele sale iernatice,
14 Şi cerul se desfăcù ca o carte înfăşurată, şi orice munte şi insulă se mişcară din locurile lor.
15 Şi împăraţii pământului şi mai marii şi căpitanii şi bogaţii şi puternicii şi oricare rob şi stăpân de sine se ascunseră în peşteri şi în stâncile munţilor.
16 Şi zic munţilor şi stâncilor: „cădeţi preste noi şi ascundeţi-ne” de faţa celui care şade pe tron şi de mânia Mieluşelului.
17 Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine poate să steà?