1 Şi văzui pe dreapta acelui care şade pe tron carte scrisă pe dinlăuntru şi pe dinapoi, pecetluită cu şapte peceţi.
2 Şi văzui înger puternic, vestind cu glas mare: cine este destoinic să deschiză cartea şi să desfacă peceţile ei?
3 Şi nimenea în cer, nici pe pământ, nici supt pământ nu puteà să deschiză cartea, nici să se uite în ea.
4 Şi plângeam tare, că nimenea nu fù găsit destoinic să deschiză cartea, nici să se uite în ea.
5 Şi unul dintre bătrâni îmi zise: nu plânge: iată a biruit Leul care este din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, să deschiză cartea cu cele şapte peceţi ale ei.
6 Şi văzui între tron şi cele patru fiinţe şi între bătrâni un Mieluşel stând ca înjungheat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
7 Şi venì şi luă cartea din dreapta celui care şade pe tron.
8 Şi când luă cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni căzură înaintea Mieluşelului, având fiecare chitară şi cupe de aur pline de tămâe, care sunt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cântă cântare nouă zicând: Vrednic eşti să iai cartea şi să deschizi peceţile ei. Fiindcă fuşi înjungheat şi răscumpăraşi pentru Dumnezeu, în sângele tău, Din oricare seminţie şi limbă şi popor şi neam,
10 Şi-i făcuşi Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţì pe pământ.
11 Şi văzui, şi auzii ca glas de îngeri mulţi, împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi numărul lor erà zecimi de mii de zecimi de mii şi mii de mii,
12 Zicând cu glas mare: Vrednic este Mieluşelul cel înjungheat ca să ià puterea şi bogăţie şi înţelepciune şi tărie şi cinste şi mărire şi laudă.
13 Şi pe orice făptură, care este în cer şi pe pământ şi supt pământ şi pe mare, adecă pe toate dintr’însele le auzii zicând: Cel care şade pe tron şi Mieluşelul Are lauda şi cinstea şi mărirea şi stăpânirea. În vecii vecilor.
14 Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin, şi bătrânii căzură şi se închinară.