1 Fost-a un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, a cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un Efraitean. 2 Şi el avea două femei: numele uneia era Hanna, şi numele celeialalte Penina. Penina avea copii, iar Hanna nu avea copii.
3 Şi acest om se suia din cetatea sa din an în an, ca să se închine, şi să jertfească Domnului Dumnezeului oştirilor în Şilo. Şi acolo erau cei doi fii ai lui Elie: Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. 4 Şi în ziua, în care Elkana sacrifica, el da femeii sale Penina şi la toţi fiii şi fetele ei părţi. 5 Iar Hannei îi da o parte îndoită; că iubia pe Hanna. Dară Domnul închisese pântecele ei. 6 Şi rivala ei o împungea foarte, spre a o întrista, că Domnul închisese pântecele ei. 7 Şi aşa se întâmplă în fiecare an; şi de câte ori ea se suia în casa Domnului, aşa o întrista, încât ea plângea şi nu mânca. 8 Şi Elkana, bărbatul ei, zise către dânsa: Hanna, de ce plângi? Şi de ce nu mănânci? Şi de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun ţie decât zece fii?
9 Şi Hanna se sculă, după ce ei mâncară şi beură în Şilo (şi Elie preotul şedea pe scaun lângă unul din usciorii templului Domnului). 10 Şi ea era cu sufletul amărît, şi se ruga Domnului şi plângea; 11 şi făcu vot, şi zise: Doamne Dumnezeul oştirilor, dacă vei căuta spre întristarea servei tale, şi dacă îţi vei aduce aminte de mine, şi nu vei uita pre serva ta, şi dacă vei da servei tale un copil parte bărbătească, eu îl voiu da Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi briciul nu se va sui pe capul lui.
12 Şi când ea urma a se ruga înaintea Domnului, Elie luă seama la gura ei. 13 Şi Hanna vorbia întru inima ei; numai buzele ei se mişcau, dară vocea ei nu se auzia. Şi Elie socotia că era beată. 14 Şi zise Elie către dânsa: Până când te vei îmbăta? Du-te de te trezeşte! 15 Iar Hanna răspunse, şi zise: Nu, Domnul meu, femeie cu sufletul întristat sunt eu; nici vin nici orice altă beutură îmbătătoare nu am beut, ci am revărsat sufletul meu înaintea Domnului. 16 Nu lua pre serva ta drept o femeie fărădelege; că din mulţimea durerii mele şi a întristării mele am vorbit până acum. 17 Şi Elie răspunse şi zise: Mergi în pace, şi Dumnezeul lui Israel să împlinească cererea ta, ce tu i-ai făcut. 18 Şi ea zise: Fie ca serva ta să afle har în ochii tăi! Şi femeia se duse în calea ei, şi ea mânca, şi faţa ei nu mai era tristă.
19 Şi ei se sculară de dimineaţă, se închinară înaintea Domnului, se înturnară, şi veniră la casa lor în Rama. Şi Elkana cunoscu pre Hanna, femeia lui, şi Domnul îşi aduse aminte de ea.
20 Şi după curgerea zilelor Hanna, zămislind, născu un fiu, şi chemă numele lui Samuel, că zise ea: Dela Domnul l-am cerut pre el.
21 Şi bărbatul Elkana se sui împreună cu toată casa sa, ca să jertfească Domnului jertfa de tot anul şi votul său. 22 Şi Hanna nu se sui; că zise bărbatului ei: Nu voiu merge până ce pruncul va fi înţercat şi atuncia îl voiu aduce, ca să-l înfăţişez Domnului, şi să rămână acolo pentru totdeauna. 23 Şi Elkana, bărbatul, ei îi zise: Fă ceeace este bun în ochii tăi, rămâi până ce-l vei fi înţercat. Numai să îndeplinească Domnul cuvântul său! Şi femeia rămase, şi alăptă fiul ei, până ce-l înţercă.
24 Şi înţercându-l, ea îl sui cu dânsa; şi luând cu sine trei tauri, o efă din floarea făinii, şi un foiu de vin, ea-l aduse în casa Domnului în Şilo, copilul încă fiind mic foarte. 25 Şi junghiară un taur, şi aruncă pruncul la Elie. 26 Şi ea zise: O Domnul meu! Viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia ce a stat aici înaintea ta, spre a se ruga Domnului. 27 Pentru acest prunc m’am rugat; şi Domnul mi-a îndeplinit cererea ce am făcut lui. 28 Deaceea îl împrumut Domnului; pentru toate zilele vieţii lui va fi împrumutat Domnului. Şi ei se închinară acolo înaintea Domnului.