1 Şi Hanna se rugă, şi zise: Inima mea s’a veselit întru Domnul, Cornul meu s’a înălţat întru Domnul,gura mea s’a deşchis asupra neamicilor mei. Că m’am bucurat de ajutorul tău. 2 Nimenea nu este sfânt ca Domnul. Că nu este altul afară de tine, Şi nu este stâncă ca Dumnezeul nostru. 3 Nu mai vorbiţi cu mândrie, Nici cuvinte îndrăsneţe să nu iasă din gura voastră, Că Dumnezeul a tot ştiutor este Domnul, Şi de el faptele se cumpănesc. 4 Arcul vitejilor s’a sfărâmat, Şi cei slabi sau încins cu putere. 5 Cei sătui s’au năimit pentru pâne, Şi cei ce erau flămânzi au încetat de a fi; Chiar cea stearpă a născut şapte, Şi ceeace avea fii mulţi a lâncezit. 6 Domnul omoară şi învie, Coboară în mormânt, şi face să învie, 7 Domnul sărăceşte şi înavuţeşte, El umileşte şi înalţă. 8 El înalţă din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pre cel lipsit, Spre a-l pune alăturea cu domnii, Şi tronul măririi îl dă lor spre moştenire. Că stâlpii pământului sunt ai Domnului. Şi asupra lor a aşezat lumea. 9 Picioarele cuvioşilor săi el le păzeşte, Iar cei vicleni în întunerec vor tăcea; Că nu prin putere învinge omul. 10 Împotrivitorii Domnului se vor sfărîma în bucăţi; Din ceriuri va tuna asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului, Va da putere regelui său, Şi va înălţa cornul unsului său.
11 Şi Elkana se duse la Rama în casa sa, şi copilul servia Domnului înaintea lui Elie preotul.
12 Şi fiii lui Elie erau oameni înrăutăţiţi, ei nu cunoşteau pre Domnul. 13 Şi deprinderea acestor preoţi către popor era: când aducea cineva o jertfă, venia servul preotului, pre când carnea se ferbia, cu o furcă cu trei crăcane în mâna sa, 14 şi o vâra în lighean, sau în oală, sau în căldare, sau în tigaie, şi ceeace scotea furca, o lua preotul. Aşa făceau cu tot Israelul ce venia acolo în Şilo. 15 Înainte încă dece grăsimea se făcea să fumege, venia servul preotului, şi zicea omului care jertfea: Dă carnea de fript pentru preot, că el nu va lua dela tine carne fieartă, ci crudă. 16 Şi dacă omul zicea către dânsul: Să fumege mai întâiu grăsimea, şi apoi ia-ţi, după cum doreşte sufletul tău, atunci el îi răspundea: Nu, ci acum tu îmi vei da; iar de nu, voiu lua cu putere. 17 Aşa păcatul acestor tineri era mare foarte înaintea Domnului; că oamenii despreţuiau darurile aduse Domnului.
18 Iar Samuel servia înaintea Domnului fiind copil, încins cu un efod de in. 19 Şi o mantie mică i-a făcut muma sa, şi i-o aducea din an în an, când se suia cu bărbatul ei, ca să jertfească jertfele de tot anul. 20 Şi Elie binecuvântă pre Elkana şi pre femeia lui, şi zise: Deie-ţi Domnul sămânţă din femeia aceasta, în locul împrumutului, care s’a împrumutat Domnului: 21 Şi se duseră la locul lor. Şi Domnul cercetă pre Hanna, şi ea concepu, şi născu trei fii şi două fete. Şi copilul Samuel crescu înaintea Domnului.
22 Şi Elie era bătrân foarte, şi el auzi toate câte faceau fiii săi la tot Israelul, că ei s’au culcat cu femeile ce se adunau la uşa cortului întrunirii. 23 Şi el le zise: Pentru ce faceţi lucruri ca acestea? Că eu aud faptele voastre cele rele cu tot poporul acesta. 24 Nu fiii mei! Că nu este bună faima pre care o am auzit, că voi pre poporul Domnului îl trageţi la păcat. 25 Dacă un om păcătueşte contra altui om, judecătorul îl judecă; dar dacă un om păcătueşte contra Domnului, cine se va ruga pentru dânsul? Şi ei nu ascultară de vocea părintelui lor, căci Domnul voia a-i omorî.
26 Şi copilul Samuel mergea crescând, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
27 Şi un om al lui Dumnezeu veni la Elie, şi-i zise: Aşa zice Domnul: Oare nu m’am descoperit casei părintelui tău, când ei erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28 Şi l-am ales pre el din toate seminţiile lui Israel mie de preot, ca să jertfească pe altarul meu, să facă să fumege tămâie, şi să poarte efodul înaintea mea; şi am dat casei părintelui tău toate jertfele cu foc ale fiilor lui Israel. 29 Pentru ce aţi călcat în picioare jertfa mea şi darul meu, pre care l-am poruncit în locuinţa mea, şi onorezi pre fiii tăi mai mult decât pre mune, îngrăşindu-vă cu darurile cele mai alese ale poporului meu, Israel? 30 Deaceea, zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis, că va umbla înaintea mea totdeauna casa ta şi casa părintelui tău; şi acum Domnul zice: Departe să fie aceasta de mine; că pre cei ce mă onorează îi voiu onora, şi cei ce mă despreţuesc vor fi despreţuiţi. 31 Iată, zile vin, în cari voiu tăia braţul tău, şi braţul casei părintelui tău, încât nu va fi nici un bătrân în casa ta. 32 Şi tu vei vedea un neamic în locuinţa mea în loc de tot binele ce Domnul ar voi a face pentru Israel, şi nu va fi bătrân în casa ta în veci. 33 Şi acela din urmaşii tăi, pre care nu-l voiu stârpi dela altarul meu, va servi spre a te lipsi de ochii tăi, şi sufletul tău să-l întristeze; şi toţi fiii casei tale vor muri în floarea vieţii. 34 Şi aceasta va fi ţie de semn, adecă ceeace se va întâmplâ celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: Într’o singură zi vor muri amândoi. 35 Şi eu îmi voiu ridica mie preot credincios, care va face după inima mea şi după sufletul meu, şi-i voiu zidi lui casă singură, şi va umbla înaintea unsului meu în veci. 36 Şi va fi, că tot cel ce va fi rămas în casa ta, va veni spre a se închina lui pentru un ban de argint şi o pâne, şi va zice: Aşază-mă, rogu-te, în vre-una din dregătoriile preoţeşti, ca să mănânc o bucată de pâne.