1 Şi sfârşind el de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan se lipi de sufletul lui David şi Ionatan îl iubia ca pre sufletul său. 2 Şi Saul îl luă pre el în ziua aceea, şi nu-l lăsă să se mai întoarcă acasă la părintele său. 3 Şi Ionatan făcu legământ cu David: căci îl iubia ca pre sufletul său. 4 Şi Ionatan desbrăcă mantia, ce era pre el, şi o dădu lui David, şi cu vestmintele sale până şi sabia sa, arcul său şi cingătoarea sa.
5 Şi David ieşia, şi ori încotro Saul îl trimitea, era norocit; şi Saul îl puse preste bărbaţii de resbel. Şi el plăcu la tot poporul şi chiar şi servilor lui Saul. 6 Şi când veniau ei, David întorcându-se dela învingerea Filistenilor, femeile ieşiră din toate cetăţile lui Israel, cântând şi dănţuind spre a întimpina pre regele Saul; cu timpane, cu alăute şi cu tricoarde.
7 Şi femeile răspundeau una alteia cântând şi zicând: Saul a bătut pre miile sale, Iar David miriadele sale.
8 Şi Saul se aprinse de mânie foarte, şi acest cuvânt îi displăcu, şi el zise: Lui David îi dau miriade, şi mie-mi dau mii; numai regatul îi mai lipseşte. 9 Şi Saul privi pre David cu ochi pismaşi din ziua aceea încolo.
10 Şi de a doua zi veni duhul cel rău dela Dumnezeu asupra lui Saul, şi el se înfuria în mijlocul casei sale. Şi David cântă cu mâna sa, ca şi în celelalte zile; şi Saul avea lance în mână. 11 Şi Saul aruncă lancea, şi zise: Voiu pironi pre David în perete; dară David scăpă de dinaintea lui de două ori.
12 Şi Saul se temea de David: că Domnul era cu dânsul, iar dela Saul se depărtase. 13 Şi Saul îl depărtă dela sine, şi-l puse mai mare preste o mie: şi el ieşia şi întra înaintea poporului. 14 Şi David era norocit în toate caile sale, şi Domnul era cu dânsul. 15 Şi Saul văzând, că el era norocit foarte, se temu de el. 16 Şi tot Israelul şi Iuda iubia pre David; că el ieşia şi întra înaintea lor.
17 Şi Saul zise lui David: Iată, Merab, fica mea cea mai mare, îţi voiu da-o de femeie, numai să fii viteaz, şi să porţi resbelele Domnului; că Saul gândia întru sine: Să nu fie mâna mea pe el, ci mâna Filistenilor să fie pe el. 18 Şi David zise lui Saul: Cine sunt eu? Ce este vieaţa mea şi familia părintelui meu în Israel, ca să fiu ginere regelui? 19 Dară când pre Merab, fata lui Saul. trebuia să o dea lui David, ea fu dată de femeie lui Adriel, Meholateanul.
20 Şi Mical, fata lui Saul, iubia pre David. Aceasta s’a spus lui Saul, şi lucrul îi era plăcut. 21 Şi Saul zise: Îi voiu da-o, ca ea să-i fie cursă, şi mâna Filistenilor să fie pe el. Şi Saul zise lui David: Prin una din amândouă să-mi fii mie astăzi ginere. 22 Şi Saul porunci servilor săi: Vorbiţi lui David în ascuns, zicând: Iată, regele te place, şi toţi servii tăi te iubesc; şi acum fii ginere regelui. 23 Şi servii lui Saul vorbiră în urechile lui David cuvintele acestea, şi David zise: Au este uşor în ochii voştri a fi ginere regelui? Că eu sunt om sărac şi fără nume. 24 Şi servii lui Saul îi spuseră, zicând: Aceste cuvinte a vorbit David. 25 Şi Saul zise: Aşa ziceţi lui David: Regele nu doreşte daruri de nuntă, ci o sută de tăeiri împrejur de ale Filistenilor, ca regele să-şi răsbune asupra neamicilor săi. Dară Saul avea de scop să facă pre David să cadă în mâna Filistenilor. 26 Şi servii săi spuseră aceste cuvinte lui David; şi lucrul plăcu lui David, de a fi ginere regelui. Şi încă zilele nu se împliniseră, 27 şi David se sculă, şi se duse, el şi oamenii săi, şi bătu între Filisteni două sute de inşi, şi David aduse tăierile împrejur, şi le dădu în număr deplin rugelui, pentru ca să fie ginere regelui. Şi Saul îi dădu pre Mical, fica sa de femeie. 28 Şi Saul văzu şi cunoscu că Domnul era cu David, şi Mical, fica lui Saul, îl iubia. 29 Şi Saul se temu de David şi mai mult decât mai’nainte; şi Saul era neamic lui David totdeauna. 30 Atuncia mai marii Filistenilor ieşiră la luptă; şi de câte-ori ieşiră, David era mai norocit decât toţi servii lui Saul, şi numele său era foarte preţuit.