1 Şi era un om din Beniamin, al cărui nume era Kiş, bărbat viteaz, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, un Beniaminit. 2 Şi el avea un fiu, al cărui nume era Saul, tinăr ales şi frumos; şi nimenea dintre fiii lui Israel nu era mai frumos decât el. Dela umărul său şi în sus el era mai înalt decât tot poporul.
3 Şi asinele lui Kiş, părintele lui Saul, se pierdură. Şi Kiş zise către Saul, fiul său: Ia acum cu tine pre unul din servi, scoală-te, du-te de caută asinele. 4 Şi el trecu muntele lui Efraim, şi trecu prin pământul Salişei, dară nu le găsi. Atuncia trecu prin pământul Şaalim, dară nu erau nicăirea. Şi trecură prin pământul lui Beniamin, dară nu le găsi. 5 Şi când sosiră în pământul Ţuf zise Saul servului său, ce era cu dânsul: Haide şi să ne întoarcem, ca nu cumva părintele meu să lase la o parte asinele, şi să fie îngrijit de noi. 6 Şi el zise: Iată, rogu-te, un om al lui Dumnezeu este în cetatea aceasta, un om onorat; tot ceeace el zice, se întâmplă. Acum să mergem acolo, poate ne va spune calea pe care să mergem. 7 Şi Saul zise servului său: Şi de vom merge acolo, ce vom duce omului? Că pânea s’a sfârşit din vasele noastre, şi un dar nu avem, spre a-l duce omului lui Dumnezeu. Ce avem cu noi? 8 Şi servul iarăşi răspunse lui Saul, zicând: Iată, în mâna mea se află a patra parte dintr’un siclu de argint; aceasta o voiu da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună calea noastră. 9 (În vechime în Israel aşa zicea fiecare, când mergea să întrebe pre Dumnezeu: Haideţi, să mergem până la văzător; că profetului de astăzi i-se zicea din vechime văzător.) 10 Şi Saul zise servului său: Bun este cuvântul tău, haide, să mergem. Şi ei se duseră la cetatea, unde se afla omul lui Dumnezeu.
11 Şi suind ei costişa cetăţii, aflară fetele ce ieşau să scoată apă, şi le ziseră: Aicia e văzătorul? 12 Şi ele le răspunseră, zicând: Da, iată-l înaintea ta; grăbeşte-te acum; că astăzi a sosit în cetate, fiindcă astăzi poporul aduce jertfe pe înălţime. 13 Îndată ce veţi intra în cetate, îl veţi afla, mai înainte de a se sui pe înălţime, ca să mănânce; că poporul nu mănâncă până ce nu vine el, fiindcă el binecuvintează jertfa, şi după aceea cei chemaţi mănâncă. Şi acum suiţi-vă că astăzi îl veţi afla. 14 Deci ei se suiră în cetate. Şi pe când ei întrau în cetate, iată, Samuel le ieşi înainte, spre a se sui pe înălţime.
15 Şi Domnul descoperise lui Samuel cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, zicând: 16 Mâne, pe acest timp, voiu trimite către tine un bărbat din pământul lui Beniamin; pre dânsul să-l ungi cap preste poporul meu Israel; şi el va mântui pre poporul meu din mâna Filistenilor; căci căutat-am spre poporul meu, şi strigarea sa a venit până la mine. 17 Şi Samuel văzând pre Saul, Domnul îi zise: Iată bărbatul de care ţi-am vorbit! Acesta va domni preste poporul meu!
18 Şi Saul se apropiă de Samuel la poartă, şi zise: Rogu-te, spune-mi, unde este aicia casa văzătorului? 19 Şi Samuel răspunse lui Saul, şi zise: Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi voi veţi mânca astăzi cu mine, şi dimineaţa te voiu lăsa, şi tot ce este în inima ta îţi voiu spune. 20 Cât pentru asinele ce ţi-s’au pierdut astăzi trei zile, nu te îngriji de ele, că s’au găsit. Şi către cine se îndreaptă toată dorinţa lui Israel, de nu către tine şi către toată casa părintelui tău? 21 Şi Saul răspunse, şi zise: Au nu sunt eu Beniaminit, din cea mai mică din seminţiile lui Israel, şi familia mea cea mai mică din toate familiile seminţiei lui Beniamin? Pentru ce deci vorbeşti către mine un cuvânt ca acesta?
22 Şi Samuel luă pre Saul şi pre servul său, şi-i duse în bucătărie, şi le dădu locul întâiu între cei chemaţi, cari erau ca la treizeci de inşi. 23 Şi Samuel zise bucătarului: Dă încoace porţiunea ce ţi-am dat, despre care ţi-am zis: Ţine-o la tine. 24 Şi bucătarul aduse o spată şi ceeace era pe dânsa, şi le puse înaintea lui Saul. Şi el zise: Iată, ceeace a fost păstrat! Pune-o înaintea ta şi mănâncă, că păstrat era pentru tine pentru acest timp, de când am chemat poporul. Şi Şaul mâncă cu Samuel în ziua aceea.
25 Şi ei se pogorîră din înălţime în cetate, şi el vorbi cu Saul pe acoperiş. 26 Şi se sculară dimineaţa; şi când se revărsau zorile, Samuel chemă pre Saul pe acoperiş, şi-i zise: Scoală-te, şi te voiu lăsa să te duci. Şi Saul se sculă, şi ei ieşiră amândoi din casă, el şi Samuel.
27 Şi pe când ei se pogorîră la capătul cetăţii, Samuel zise către Saul: Zi servului să treacă înaintea noastră (şi el trecu); şi tu acum, opreşte-te, ca să-ţi fac cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.