1 Şi împlinindu-se anul, pe timpul când ies regii la resbel, trimis-a David pre Ioab, servii săi şi tot Israelul; şi copleşiră pre fiii lui Ammon, şi împresurară Rabba. Iar David rămase la Ierusalim.
2 Şi a fost către seară, că David sculându-se din somn, şi preumblându-se pe acoperişul casei domneşti, văzu depe acoperiş o femeie scăldându-se; şi femeia era la vedere frumoasă foarte. 3 Şi David trimiţând să cerceteze pe femeie, i-se zise: Au nu este ea Bat-Şeba, fica lui Eliam, femeia lui Uria, Heteul? 4 Şi David trimise oameni, şi o aduse. Şi ea veni la dânsul, şi el se culcă cu ea; şi ea curăţindu-se de necurăţenia ei, se întoarse la casa ei. 5 Şi femeia concepu, şi trimise, şi spuse aceasta lui David, şi zise: Sunt grea. 6 Şi trimise David la Ioab, zicând: Trimite-mi pre Uria, Heteul! Şi Ioab trimise pre Uria la David.
7 Şi venind Uria la dânsul, îl întrebă David, cum stă Ioab, şi cum stă oastea, şi cum stă resbelul. 8 Şi zise David lui Uria: Du-te jos în casa ta, şi spală picioarele tale! Şi ieşi Uria din casa regelui, şi-l urmară daruri, bucate dela rege. 9 Şi Uria se culcă la poarta casei regelui cu toţi servii domnului său; dară nu s’a pogorît acasă. 10 Şi se spuse lui David, zicând: Uria nu s’a pogorît acasă. Şi David zise lui Uria: Au nu vii tu dela drum, dece nu te pogori acasă-ţi? 11 Şi zise Uria lui David: Când chivotul şi Israel şi Iuda locuesc în corturi, şi domnul meu Ioab, şi servii domnului meu, sunt tăbărîţi în câmp, duce-mă-voiu oare acasă, să mănânc, să beau, şi să mă culc cu femea mea? Viu eşti şi viu este sufletul tău, eu acest lucru nu-l voiu face! 12 Şi zise David lui Uria: Mai rămâi şi astăzi aicia, şi mâne îţi voiu da drumul! Deci rămase Uria la Ierusalim în ziua aceea şi cealaltă. 13 Şi David îl chemă să mănânce şi să bea cu el; şi-l ameţi. Şi el ieşi seara afară să se culce pe patul său cu servii domnului său; dară nu se pogorî acasă.
14 Şi a doua zi scrise David scrisoare lui Ioab, şi o trimise prin Uria. 15 Şi scrise el aşa în scrisoare: Pune-ţi pre Uria la locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă de dinapoia lui, ca să fie lovit şi să moară.
16 Şi după ce Ioab văzu de aproape cetatea, puse el pre Uria la locul, unde ştia că sunt bărbaţi mai tari. 17 Şi bărbaţii cetăţii ieşiră afară, şi se luptară cu Ioab; şi căzură din popor, din servii lui David; şi muri şi Uria, Heteul.
18 Şi trimise Ioab, şi spuse lui David toată urmarea luptei. 19 Şi porunci trimisului, zicând: După ce vei fi sfârşit de spus regelui toată urmarea luptei, 20 de se va mânia regele, şi-ţi va zice: De ce v’aţi apropiat de cetate să o bateţi; au n’aţi ştiut voi, că vă vor săgeta depe zid? 21 Cine a ucis pre Abimeleh, fiul lui Ierubbeşet? Au nu o femeie aruncă o bucată de piatră de moară depe zid, şi el muri la Tebeţ? De ce v’aţi apropiat de zid. Atuncia zi: A murit şi servul tău Uria, Heteul.
22 Şi porni trimisul, şi sosi, şi spuse lui David toate, pentru care l-a trimis Ioab. 23 Şi trimisul zise lui David: Fost-au ei mai tari decât noi, şi au ieşit în câmp asupra noastră, şi noi mers-am asupra lor, până la poarta cetăţii. 24 Şi arcaşii săgetară depe zid asupra servilor tăi, şi muriră câţiva din servii regelui, şi muri şi servul tău Uria, Heteul. 25 Şi zise David către trimis: Aşa să spui lui Ioab: Nu fie rău în ochii tăi aceasta; aşa curmă sabia când pre unul, când pre altul; întăreşte resbelul asupra cetăţii, şi o surpă; şi aşa îmbărbătează-l!
26 Şi auzind femeia lui Uria, că Uria bărbatul ei, a murit, jeli dnpă bărbatul ei. 27 Şi după ce trecu jalea, trimise David la ea, şi o luă în casa sa; şi ea fu femeia lui, şi-i născu un fiu.