1 Şi mânia Domnului iarăşi se aprinse asupra lui Israel. Şi el ademeni pre David în contra lor, zicând: Mergi, numără pre Israel şi Iuda! 2 Căci zise regele către Ioab, mai marele oastei, care era cu dânsul: Treci prin toate seminţiile lui Israel dela Dan până la Beer-Şeba; şi număraţi poporul, ca să ştiu numărul poporului! 3 Şi Ioab zise către rege: Să mai adaoge Domnul Dumnezeul tău la poporul acesta cât este acum încă de o sută ori atâta, şi să vadă aceasta ochii domnului meu, regele; dar pentru ce doreşte lucrul acesta domnul meu, regele? 4 Totuşi cuvântul regelui rămase tare în contra lui Ioab şi în contra celor mai mari ai oastei.
Şi Ioab şi cei mai mari ai oastei ieşiră de dinaintea regelui, ca să numere poporul lui Israel. 5 Şi ei trecură Iordanul, şi tăbărîră la Aroer, spre miazăzi dela cetate, care se află în mijlocul văii Gad, şi până la Iaţer. 6 Atuncia ei veniră la Galaad şi în ţara Tahtim-Hodşi, şi ei veniră la Dan-Iaan şi împrejurul Sidonului; 7 şi ei veniră până la cetatea Tir şi în toate cetăţile Heveilor şi a Cananeilor, şi ieşiră spre partea de miazăzi a lui Iuda către Beer-Şeba. 8 Şi aşa, după ce străbătură toată ţara, veniră după trecerea de nouă luni şi douăzeci de zile, la Ierusalim. 9 Şi dădu Ioab regelui suma numărului poporului: şi erau în Israel optsute de mii de bărbaţi tari, cari trăgeau sabia, şi bărbaţii lui Iuda cinci sute de mii de bărbaţi.
10 Şi-i bătea lui David inima, după ce numărase poporul. Şi David zise către Domnul: Foarte am păcătuit, că am făcut aceasta. Şi acum, Domnul iartă fărădelegea servului tău, că foarte nebuneşte am păcătuit. 11 Că sculându-se David dimineaţa, veni cuvântul Domnului către Gad, profetul, văzătorul lui David, zicând: 12 Du-te şi spune lui David: Aşa zice Domnul: Trei pun înainte-ţi, alege-ţi una din ele, şi face-voiu ţie. 13 Şi aşa veni Gad la David, şi-i spuse lui, şi zise către dânsul: Să-ţi vină ţie şapte ani foamete în pământul tău? Au să fugi trei luni înaintea neamicilor tăi, şi să te gonească pre tine? Au să fie ciumă trei zile în pâmântul tău? Acum gândeşte-te, şi vezi ce răspuns să duc aceluia, ce m’a trimis. 14 Şi zise David lui Gad: Eu în strâmtoare mare sunt. Să cădem acum în mâna Domnului că mare este îndurarea lui; şi să nu cad în mâna omului.
15 Domnul trimise ciumă preste Israel de dimineaţă până la timpul hotărît. Şi muriră din popor dela Dan până la Beer-Şeba şaptezeci mii de bărbaţi. 16 Şi întinzându-şi îngerul mâna preste Ierusalim ca să-l strice, îi păru rău Domnului de acel rău, şi zise către îngerul, care strica pre popor: Destul! Opreşte acum mâna ta. Şi îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebuseul. 17 Şi David văzând îngerul, care bătea pre popor, vorbi către Domnul şi zise: Iată, eu sunt cel ce a păcătuit, şi am făcut rău; dar aceste oi, ce au făcut? Mâna ta fie asupra mea şi asupra casei părintelui meu!
18 Şi veni Gad în ziua aceea la David, şi zise către dânsul: Suie-te, şi ridică altar Domnului în aria lui Aravna, Iebuseul. 19 Şi David se sui după cuvântul lui Gad, după cum a poruncit Domnul. 20 Şi uitându-se Aravna, văzu pre rege şi pre servii lui venind spre dânsul: şi ieşi Aravna, şi se închină înaintea regelui cu faţa la pământ. 21 Şi Aravna zise: Pentru ce vine domnul meu, regele, la servul său? Şi David zise: Ca să cumpăr dela tine aria, ca să zidesc altar Domnului şi ca să înceteze plaga în popor. 22 Şi zise Aravna către David: Să o ia domnul meu, regele, şi jertfească ce este bun în ochii lui. Iată, aicia sunt boi pentru arderi de tot, care şi uneltele boilor în loc de lemne. 23 Pre toate acestea Aravna, o rege, le dă regelui. Şi Aravna zise către rege: Domnul Dumnezeul tău, să te primească! 24 Şi zis-a regele către Aravna: Nu, ci voiu cumpăra dela tine cu preţ, şi nu voiu aduce arderi de tot Domnului Dumnezeului meu, dar dat. Şi aşa cumpără David aria şi boii cu cincizeci sicli de argint, 25 Şi David zidi acolo altar Domnului, şi aduse arderi de tot şi jertfe de bucurie. Şi Domnul s’a împăcat cu pământul iarăşi, şi plaga a încetat de deasupra lui Israel.