1 Şi regele David era bătrân şi înaintat în zile, şi se acoperia cu vestminte, dar nu se încălzia. 2 Deci ziseră servii săi către el: Să se caute pentru domnul nostru, regele, o fecioară tânără, ca să stea înaintea regelui şi să îngrijească de el, şi să se culce la sânul tău, ca să se încălzească domnul meu, regele. 3 Şi aşa căutară în tot cuprinsul lui Israel o tânără frumoasă, şi aflară pre Abişag, Şunamita; şi o aduse la rege. 4 Iar tânăra era frumoasă foarte, şi îngriji de rege, şi servia lui; dar regele nu o cunoscu.
5 Şi Adonia, fiul Haghitei, se sumeţia, zicând: Eu voiu să fiu rege; şi-şi găti sie-şi care şi călăreţi; şi cincizeci de bărbaţi, cari alergau înaintea lui. 6 Şi părintele său nici odată nu-l supărase pre el, zicând: Pentru ce faci aşa? Era şi el frumos foarte la chip; şi muma sa îl născu după Absalom. 7 Şi el vorbi cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar, preotul; şi aceştia urmând lui Adonia, l-au ajutat. 8 Iar Zadok, preotul, şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi Natan, profetul, şi Şimei şi Rei şi vitejii lui David nu erau cu Adonia. 9 Şi junghiă Adonia oi, boi şi viţei graşi lângă piatra Zoeletului, care este aproape de En-Roghel, şi chemă pre toţi fraţii săi, fiii regelui, şi pre toţi bărbaţii lui Iuda, servii regelui. 10 Iar pre Natan, profetul, şi pre Benaia, şi pre vitejii şi pre fratele său Solomon, nu-i chemă.
11 Atuncia spuse Natan către Bat-Şeba, muma lui Solomon, zicând: Au n’ai auzit că se făcu rege Adonia, fiul Haghitei, şi domnul nostru David nu ştie aceasta? 12 Şi acum vino, rogu-te să-ţi dau sfat, ca să scapi vieaţa ta şi vieaţa fiului tău Solomon. 13 Du-te şi întră la regele David, şi-i zi: Domnul meu, rege, nu ai jurat tu servei tale, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi el va şedea pre tronul meu? Dece dar domneşte Adonia? 14 Iată, pre când încă vei vorbi tu acolo cu regele, voiu întra şi eu în urma ta, şi voiu întări cuvintele tale.
15 Şi întră Bet-Şeba la rege în cameră; şi regele era bătrân foarte, şi Abişag, Şunamita, servia regelui. 16 Şi plecându-se Bat-Şeba, se închină înaintea regelui. Şi regele zise: Ce este ţie? 17 Şi ea zise către dânsul: Domnul meu, tu ai jurat servei tale pre Domnul Dumnezeul tău, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi el va şedea pre tronul meu. 18 Şi acum, iată, Adonia se făcu rege. Şi tu, domnul meu, rege, nu ştii aceasta. 19 Şi el junghie boi şi viţei graşi şi oi în mulţime, şi chemă pre toţi fiii regelui, şi pre Abiatar, preotul, şi pre Ioab, mai marele oastei; iar pre servul tău Solomon nu l-a chemat. 20 Şi la tine, domnul meu, rege, la tine sunt ochii întregului Israel, ca să le spui cine va şedea pre tronul domnului meu regele după el. 21 Iar de nu, va fi, că îndată ce domnul meu regele va adormi cu părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon ne vom socoti vinovaţi.
22 Şi iată, încă vorbind ea cu regele, a întrat şi Natan, profetul. 23 Şi spuseră regelui zicând: Iată Natan, profetul! Şi întrând la rege, se închină înaintea regelui cu faţa sa la pământ. 24 Şi Natan zise: Domnul meu, rege, au tu ai zis: Adonia va fi rege după mine, şi el va şedea pre tronul meu? 25 Căci se pogorî astăzi, şi junghie boi şi viţei graşi şi oi în mulţime, şi chemă pre toţi fiii regelui şi pre cei mai mari ai oastei şi pre Abiatar, preotul, şi iată ei mănâncă şi beau înaintea lui, şi zic: Trăiască regele Adonia! 26 Iar pre mine, servul tău, şi pre Zadok; preotul, şi pre Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pre Solomon, servul tău, n’a chemat. 27 Dela tine, domnul meu, rege, se făcu lucrul acesta, şi nu ai înştiinţat pre servul tău, cine va şedea pre tronul domnului meu, regele, după dânsul?
28 Atuncia răspunse regele David, şi zise: Chemaţi-mi pre Bat-Şeba. Şi ea veni la rege, şi stătu înaintea regelui. 29 Şi jură regele, şi zise: Viu este Domnul, cel ce a mântuit sufletul meu din tot năcazul, 30 că precum jurai ţie pre Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând că fiul tău Solomon va fi rege după mine, şi el va şedea în locul meu, aşa voiu face în ziua aceasta. 31 Şi Bat-Şeba plecându-şi faţa sa până la pământ, se închină regelui, şi zise: Trăiască domnul meu, regele David, în veci.
32 Şi regele David zise: Chemaţi-mi pre Zadok, preotul, şi pre Natan, profetul, şi pre Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi ei veniră înaintea regelui. 33 Şi zise către ei regele: Luaţi cu voi pre servii domnului vostru, şi puneţi călare pre Solomon, fiul meu, pre catârul meu, şi pogorâţi-l pre el la Gbihon; 34 şi să-l ungă pre el acolo Zadok, preotul, şi Natan profetul, rege prestre Israel; şi suflaţi voi în trimbiţă, şi ziceţi: Trăiască regele Solomon! 35 Şi vă veţi sui în urma lui, şi el va veni, şi va şedea pre tronul meu; că el va fi rege în locul meu; căci am poruncit, ca el să fie domn preste Israel şi preste Iuda. 36 Şi răspunse Benaia, fiul lui Iehoiada, regelui, zicând: Amin, aşa să zică şi Domnul Dumnezeul domnului meu, regele! 37 Precum Domnul a fost cu domnul meu, regele, aşa să fie el şi cu Solomon, şi să mărească tronul lui mai mult decât tronul domnului meu, regele David.
38 Atuncia se pogorîră Zadok, preotul, şi Natan, profetul, şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi Cretii şi Pletii, şi puseră pre Solomon pre catârul regelui David, şi-l duseră la Ghihon. 39 Şi luă Zadok, preotul, cornul de olei din cort, şi-l unseră pre Solomon. Şi suflară în trâmbiţă, şi zise poporul întreg: Trăiască regele Solomon! 40 Şi se sui tot poporul după dânsul; şi cânta poporul în fluere, şi se desfăta cu bucurie mare, şi a răsunat pământul de strigătele lor.
41 Şi auzi aceasta Adonia şi toţi chemaţii, cari erau cu dânsul, cum sfârşiră de a mânca. Şi auzind Ioab sunetul trimbiţii, zise: Pentru ce este vuetul, de care cetatea răsună? 42 Încă vorbind el, iată, Ionatan, fiul lui Abiatar, preotul a sosit. Şi-i zise Adonia: Intră că tu eşti bărbat viteaz, şi aduci ştiri bune! 43 Şi răspunzând Ionatan, zise lui Adonia: Ba nu; domnul nostru, regele David, făcu rege pre Solomon. 44 Şi trimise cu el regele pre Zadok, preotul, şi pre Natan, profetul, şi pre Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pre Cretii şi pre Plethii, şi-l încălecară pre el pre catârul regelui; 45 şi-l unseră pre el Zadok, preotul, şi Natan, profetul, rege în Ghihon; şi se suiră de acolo veselindu-se, şi a răsunat cetatea. Acesta este vuetul, ce ai auzit. 46 Ba încă Solomon şeade pre tronul regatului. 47 Încă şi servii regelui au venit să feliciteze pre domnul nostru, regele David, zicând: Să înbunească Dumnezeu numele lui Solomon mai mult decât numele tău, şi să mărească tronul lui mai mult decât tronul tău; şi regele se închină pre patul său. 48 Şi regele mai vorbi aşa: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi pre cel ce şade pre tronul meu văzând aceasta ochii mei.
49 Şi toţi cei chemaţi cari erau cu Adonia, s’au spăimântat, şi sculându-se, se duse fiecare în calea sa. 50 Şi Adonia se temu de Solomon; şi sculându-se, se duse, şi se apucă de coarnele altarului. 51 Şi i-se spuse lui Solomon, zicând: Iată, Adonia se teme de regele Solomon, că nu va omorî pre servul său cu sabie. 52 Şi Solomon zise: De va fi fiul virtuţii, nici unul din perii lui uu va cădea pre pământ; iară de se va afla răutate într’însul, va muri.
53 Şi trimise regele Solomon, şi-l pogorî pre el dela altar; şi el veni de se închină înaintea regelui Solomon; şi zise către dânsul Solomon: Mergi la casa ta.