1 Şi se apropriară zilele lui David, ca să moară; şi porunci lui Solomon fiul său, zicând: 2 Eu merg în calea atot pământul; iar tu întăreşte-te şi să fii bărbat! 3 Şi păzeşte cele de păzit ale Domnului Dumnezeul tău, umblând în căile lui, păzind legile lui şi poruncile lui şi judecăţile lui şi mărturiile lui, precum este scris în legea lui Moisi, ca să fii fericit în toate câte vei lucra, şi oriunde te vu întoarce, 4 ca să întărească Domnul cuvântul său, care-l vorbi pentru mine, zicând: Dacă fiii tăi vor lua aminte la căile lor, umblând înaintea mea cu credinţă, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, nu va lipsi din tine bărbat depe tronul lui Israel. 5 Şi încă tu ştii câte a făcut mie Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut la cei doi mai mari ai oştirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, pre cari i-a ucis, şi a vărsat în pace sângele de resbel, şi a adus sângele resbelului în cingătoarea cea dela coapsa sa, şi în încălţămintele dela picioarele sale. 6 Fă deci după înţelepciunea ta; şi cărunteţea lui să nu se pogoare în pace în mormânt. 7 Iar către fiii lui Barzillai din Galaad să arăţi bunătate, şi să fie ei din cei ce vor mânca la masa ta; căci ei veniră la mine, când eu am fugit dela faţa lui Absalom, fratele tău. 8 Şi iată, la tine este Şimei, fiul lui Ghera, Beniaminitul dela Bahurim, care mă blestemă cu blestem greu, în ziua când mergeam la Mahanaim; dar se pogorî spre întimpinarea mea la Iordan, şi i-am jurat lui pe Domnul, zicând: Nu te voiu omorî cu sabia. 9 Şi acum nu-l lăsa pre el nepedepsit; că bărbat înţelept eşti tu, şi ştii ce să-i faci tu, ca să pogori cu sânge cărunteţea lui în mormânt.
10 Şi adormi David cu părinţii săi, şi se îmmormântă în cetatea lui David. 11 Şi zilele câte a domnit David preste lsrael, fură patruzeci de ani: şapte ani a domnit în Hebron, şi treizeci şi trei de ani a domnit în Ierusalim.
12 Şi şezu Solomon pe tronul lui David, părintele său; şi se întări foarte regatul său. 13 Şi Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, muma lui Solomon; şi ea zise: Vii cu pace? Şi el zise: Cu pace. 14 Şi el zise: Cuvânt am a-ţi spune. Şi ea zise: Vorbeşte. 15 Şi el zise: Tu ştii că al meu era regatul, şi către mine tot Israelul a îndreptat faţa, ca să fiu rege; dar se întoarse regatul, şi se făcu al fratelui meu; căci dela Domnul a fost al lui. 16 Acum cer cerere dela tine; să nu mă respingi. 17 Şi-i zise: Vorbeşte. Şi el zise: Vorbeşte, rogu-te, către regele Solomon, (că el nu te va respinge), să-mi dea mie pre Abişag, Şunamita, de femeie. 18 Şi Bat-Şeba zise: Bine, voiu vorbi pentru tine cu regele. 19 Deci Bat-Şeba veni la regele Solomon, ca să vorbească cu dânsul pentru Adonia. Şi regele se sculă înaintea ei, şi i-se închină, şi se puse pe tronul său, şi s’a pus tron pentru muma regelui, şi ea şezu la dreapta lui. 20 Şi ea zise: O mică cerere cer dela tine; nu mă respinge. Şi-i zise regele: Cere muma mea, că nu te voiu respinge. 21 Şi ea zise: Să se dea Abişag, Şunamita, lui Adonia, fratele tău, de femeie. 22 Şi regele Solomon răspunse, şi zise mumei lui: Şi pentru ce ceri pre Abişag, Şunamita, pentru Adonia? Cere şi domnia pentru dânsul, că el este fratele meu mai mare decât mine, şi cere şi pentru Abiatar, preotul, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei. 23 Şi regele Solomon jură pe Domnul, zicând: Aşa să-mi facă Domnul, şi încă mai mult, dacă nu chiar în contra vieţii sale vorbi Adonia acest cuvânt. 24 Şi acum viu este Domnul, care mă întări, şi mă puse pe tronul lui David, părintele meu, şi care-mi făcu casă, precum a vorbit, astăzi se va omorî Adonia. 25 Şi regele Solomon trimise prin Benaia, fiul lui Iehoiada, şi-l lovi de muri.
26 Şi lui Abiatar, preotul, zise regele: Mergi la Anatot pe câmpul tău, că tu eşti om vinovat morţii; iar astăzi nu te voiu omorî, că tu ai purtat chivotul Domnului, înaintea lui David, părintele meu, şi ai suferit ce a suferit părintele meu. 27 Aşa goni Solomon pre Abiatar, ca sa nu mai fie preot Domnului, spre a împlini cuvântul Domnului, care-l vorbi pentru casa lui Elie în Şilo.
28 Şi veni ştire lui Ioab; că Ioab s’a plecat după Adonia, iar după Absalom nu s’a plecat. Şi Ioab fugi în cortul Domnului, şi se apucă de coarnele altarului. 29 Şi se spuse regelui Solomon, că Ioab a fugit în cortul Domnului, şi iată, el este lângă altar. 30 Şi Solomon trimise pre Benaia în cortul Domnului, şi-i zise: Aşa zice regele: Ieşi! Iar el zise: Nu; că aicia voiu muri. Şi Benaia aduse cuvântul regelui, zicând: Aşa vorbi Ioab, şi aşa îmi răspunse. 31 Şi-i zise regele: Fă după cum a zis, şi loveşte-l, şi îmmormântează-l, şi aşa depărtează dela mine şi dela casa părintelui meu sângele cel nevinovat, pre care l-a vărsat Ioab; 32 şi să întoarcă Domnul sângele lui pe capul lui; că a lovit pre doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât dânsul, şi i-a ucis cu sabia, şi părintele meu David n’a ştiut: pre Abner, fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, şi pre Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda. 33 Sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab şi pe capul seminţiei lm în veci; iar lui David şi seminţiei lui, şi casei lui, şi tronului său, să-i fie pace dela Domnul în veci. 34 Şi aşa se sui Benaia, fiul lui Iehoiada, îl lovi şi-l omorî; şi se îmmormântă în casa sa, în pustiu. 35 Şi regele a pus pre Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul aceluia preste oastea, şi pre Zadok, preotul, l-a pus regele în locul lui Abiatar.
36 Şi regele a trimis de a chemat pre Şimei, şi i-a zis: Zideşte-ţi o casă în Ierusalim, şi să şezi acolo, şi să nu ieşi de acolo nici încoace nici încolo. 37 Că va fi, în ziua când vei ieşi, şi vei trece părăul Kedron, să ştii, că vei muri, şi sângele tău să vie pe capul tău. 38 Şi zise Şimei către regele: Bun este cuvântul; după cum a vorbit domnul meu regele, aşa va face servul tău. Şi Şimei şezu în Ierusalim multe zile. 39 Şi a fost, după trerea de trei ani, că fugiră doi servi ai lui Şimei către Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat; şi se spuse lui Şimei, zicând: Iată, servii tăi sunt în Gat.
40 Şi se sculă Şimei, şi înşeuă asinul său, şi se duse la Gat la Achiş, ca să caute pre servii săi; şi se duse Şimei, şi aduse pre servii săi din Gat. 41 Şi se spuse lui Solomon, că Şimei s’a dus din Ierusalim la Gat, şi s’a întors. 42 Şi regele trimise de a chemat pre Şimei, şi i-a zis: Oare nu te-am jurat pe Domnul, şi ţi-am mărturisit, zicând: în ziua când vei ieşi, şi te vei duce încoace şi încolo, să ştii, că vei muri; şi tu mi-ai spus: Bun este cuvântul ce am auzit. 43 Pentru ce dar n’ai păzit jurământul Domnului, şi porunca, pe care ţi-am dat-o? 44 Şi mai zise regele către Şimei: Tu cunoşti tot răul, şi ştie inima ia ce ai făcut lui David, părintele meu: acum întoarcă Domnul răul tău pe capul tău; 45 şi regele Solomon fie binecuvântat şi tronul lui David fie întărit înaintea Domnului în veci. 46 Şi aşa porunci regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada, şi el ieşi, şi-l lovi de muri. Aşa regatul s’a întărit în mâna lui Solomon.