1 Şi a fost când locui regele în casa sa, şi Domnul îl repausase de toţi neamicii lui de jur împrejur, 2 că zise regele către Natan, profetul: Iată eu locuesc în casa de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locueşte în covoare. 3 Şi Natan zise regelui: Tot ce este în inima ta, mergi şi fă, că Domnul este cu tine.
4 Şi a fost în aceea noapte, că se îndreptă cuvântul Domnului către Natan, zicând: 5 Mergi şi zi servului meu, lui David: Aşa zise Domnul: Îmi vei zidi tu casă, ca să locuesc în ea? 6 Că n’am locuit casă, din ziua în care am scos pre fiii lui Israel din Egipt până în ziua de astăzi; ci umblat-am în cort, drept locuinţă. 7 Ori unde umblat-am, între toţi fiii lui Israel, cuvântat-am un cuvânt vre-unuia din seminţiile lui Israel, căruia îi porunciam, să pască poporul meu Israel, zicând: De ce nu-mi zidiţi casă de cedru? 8 Acum deci, aşa vei zice servului meu, lui David: Aşa zice Domnul Dumnezeul oştirilor: Luatu-te-am din staul din urma oilor, ca să fii conducător preste poporul meu, preste Israel; 9 şi fost-am cu tine, ori unde mergeai, şi pre toţi neamicii tăi stârpit-am de dinaintea ta, şi făcutu-ţi-am nume mare, ca numele celor mari de pre pământ. 10 Şi dat-am loc poporului meu, lui Israel; şi plantatu-l-am, ca să-l locuească, şi să nu mai fie neliniştit, şi cei răi să nu-l mai apese, ca înainte. 11 Şi din ziua, în care pus-am judecători preste poporul meu Israel; pre tine numai repausatu-te-am de toţi neamicii tăi. Şi Domnul îţi spune încă, că el casă-ţi va zidi. 12 Şi de se vor împlini zilele tale, şi vei dormi lângă părinţii tăi, ridica-voiu ţie urmaş după tine, care va ieşi din măruntaele tale, şi voiu întări regatul lui. 13 Acesta va zidi casă numelui meu, şi eu întări-voiu scaunul împărăţii sale în veci. 14 Eu îi voiu fi părinte, şi el îmi va fi fiu; nedreptăţi de va face, îl voiu mustra cu toiagul bărbaţilor şi cu bătăi omeneşti, 15 dar mila mea nu se va depărta dela el, cum s’a depărtat dela Saul, pre care depărtatu-l-am de dinaintea ta. 16 Întemeiată va fi casa ta şi împărăţia ta în veci înaintea ta; tronul tău întărit va fi în veci.
17 După toate aceste cuvinte şi după toată această vedere, aşa vorbi Natan lui David.
18 Şi regele David intră, şi se ţinu înaintea Domnului, şi zise: Cine sunt eu, Doamne, şi ce este casa mea, că m’ai adus la atâta? 19 Şi încă aceasta prea puţin s’a părut în ochii tăi, Doamne! Şi încă şi casei servului tău ai dat făgăduinţă pentru îndelung. Purtarea omului este aceasta, Doamne? 20 Şi ce să-ţi mai zică David? Tu cunoşti pre servul tău, Doamne: 21 Pentru cuvântul tău şi după inima ta făcut-ai toate aceste mari lucruri, ce le-ai spus servului tău. 22 Deaceea mare eşti, Doanane, Dumnezeule! Nimenea nu este ca tine. Şi nimenea nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre. 23 Că cine este ca poporul tău, ca Israel? Popor unic pe pământ, pentru care s’a dus Dumnezeu, ca să-l răscumpere sie-şi de popor, făcând lui-şi nume, şi făcând pentru ei aceste mari şi înfricoşate lucruri, în pământul tău, înaintea poporului tău, pre care l-ai răscumpărat din Egipt, dela popoarele şi dela zeii lor. 24 Şi ai pus poporului tău Israel să fie ţie popor în veci; şi tu, Doamne, te-ai făcut Dumnezeul lor. 25 Şi acum, Doamne, Dumnezeule, cuvântul, pre care l-ai făgăduit tu servului tău şi casei sale, îndeplineşte-l în veci, şi fă în ce chip ai zis! 26 Şi mare să fie numele tău în veci, ca să se zică: Domnul Dumnezeul oştirilor este Dumnezeu preste Israel, şi casa servului tău David să fie întemeiată înaintea ta. 27 Că tu, Doamne Sabaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit servului tău, şi ai zis: Casă voiu să-ţi zidesc: deaceea a cutezat servul tău, ca să se roage către tine ruga aceasta. 28 Şi acum, Doamne, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele tale adevăr sunt, şi ai făgăduit bunătăţile acestea servului tău. 29 Şi acum învoeşte şi binecuvintează casa servului tău, ca să fie în veci înaintea ta; că tu, Doamne, ai vorbit, şi prin binecuvântarea ta casa servului tău va fi binecuvântată în veci.