1 Iată, frumoasă eşti, amica mea, iată frumoasă eşti! Ochii tăi supt vălul tău sunt ca ochii de porumbiţă, Părul tău este ca o turmă de capre, Ce poposesc pe muntele Galaad; 2 Dinţii tăi ca o turmă de oi tunse, Ce ies din scăldătoare, Cari toate nasc gemeni. Şi între cari nici o stearpă nu se găseşte. 3 Ca firul de purpură sunt buzele tale, Şi gura ta plină de dulceaţă; Ca bucăţele de rodii arată-se obrajii tăi supt vălul tău; 4 Gâtul tău ca turnul de marmură al lui David, zidit pentru paza armelor sale. De care atârnă o mie de scuturi, Toate scuturi de viteji. 5 Cele două ţâţe ale tale sunt ca doi pui de gemeni ai unei gazele, Ce pasc între crini. 6 Către răcoarea zilei, când umbrele fug, Veni-voiu la tine, munte de mir; şi colină de tămâie! 7 De tot frumoasă eşti, amica mea, şi nici un defect nu este în tine. 8 Depe Liban vino cu mine, mireasa mea, Cu mine depe Liban! Gaută depe vârful muntelui Amana. Depe vârful muntelui Şenir şi Hermon, Din vizuniele leilor şi din munţii panterilor! 9 Răpitu-mi-ai inima, sora mea, mireasa mea! Răpitu-mi-ai inima numai cu o căutătură a ochilor tăi, Numai cu un lănţişor al gâtului tău! 10 Cât de dulci sunt desmerdările tale; sora mea, mireasa mea! Cu cât mai plăcute deeât vinul sunt desmerdările tale! Şi mirosul parfumurilor tale decât toate mirositoarele! 11 Mireasa mea, fagurii picură din buzele tale, Miere şi lapte este supt limba ta; Şi mirosul vestmintelor tale ca mirosul Libanului. 12 Grădină închisă eşti, sora mea, mireasa mea! Eşti un izvor închis, o fântână sigilată. 13 Vlăstările tale sunt o grădină de rodii cu fructe plăcute: 14 Chiparoşi şi narde, narde şi şofran, Trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot soiul de tufari şi tămâie, Mir şi aloe, cu toată mirositoarele cele alese: 15 Fântână a grădinei, izvor de apă vie, Ce curg din Liban. 16 Deşteaptă-te, crivăţule! şi ridică-te, vântule de miază-zi! Abureşte grădina mea, Ca să curgă mirositoarele sale! Vie iubitul meu în grădina sa, Să mănânce fructele sale cele plăcute.