1 În patul meu noaptea căutat-am pre cel ce iubeşte sufletul meu, Căutatu-l’am, dar nu l-am găsit. 2 Deci sculatu-m’am, Şi am cutreerat cetatea, Stradele şi uliţele, Şi am căutat pre cel ce iubeşte sufletul meu; Căutatu-l-am, dar nu l-am aflat. 3 Aflatu-m’au păzitorii, ce umblă prin cetate şi i-am întrebat: N’aţi văzut pre cel ce iubeşte sufletul meu? 4 Şi abia am trecut pre lângă ei, Şi am aflat pre cel ce iubeşte sufletul meu; Apucatu-l-am, şi nu l-am lăsat, Până ce nu l-am dus în casa mumei mele, În camera celei ce m’a născut. 5 Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele şi pe căprioarele câmpului, Nu treziţi, şi nu deşteptaţi iubirea; căci de sine va veni.
6 Ce este aceasta ce se ridică în deşert? Aceşti stâlpi de fum, Parfumaţi cu mir şi tămâie, Şi cu toate dresurile neguţătorilor de mirositoare? 7 Iată, pătaşca lui Solomon! Şasezeci de viteji îl înconjoară din cei mai tari ai lui Israel; 8 Toţi încinşi cu săbii, deprinşi la resbel, Fiecare cu sabia la coapsă, de teama nopţii. 9 Făcutu-şi-a regele Solomon aceasta pătaşcă din lemnul Libanului; 10 Stâlpii ei făcutu-i-a de argint, Răzămătoarea ei de aur, şi şezătoarea ei de purpură, Lăuntrul ei frumos împodobit de fetele Ierusalimului. 11 Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi la regele Solomon, Cu cununa, cu care l-a încununat mumă-sa, În ziua cununiei sale, Şi în ziua înveselirei inimei lui.