1 Unde s’a dus iubitul tău, O tu, cea mai frumoasă dintre femei? În cotro s’a înturnat iubitul tău? Ca să-l căutăm cu tine. 2 Pogorîtu-s’a în grădina sa iubitul meu, La straturile de flori mirositoare, Să pască în grădini, şi să culeagă crini. 3 A iubitului meu sunt eu şi iubitul meu al meu este, El paşte între crini. 4 Frumoasă eşti, iubita mea, ca Tirza, Plăcută ca Ierusalimul, şi cumplită ca cei ce se adun în jurul steagurilor! 5 Întoarne ochii tăi dela mine, Căci ei mă turbură: Părul tău este ca o turmă de capre, Ce poposeşte pe Galaad; 6 Dinţii tăi ca o turmă de mioare, Ce ies din scăldătoare; Ce toate nasc gemeni, Şi între care nici o stearpă nu este. 7 Ca bucăţele de rodii arată-se obrajii tăi supt vălul tău. 8 Şasezeci de regine şi optzeci de concubine am, Şi fecioare nenumărate; 9 Dar numai aceasta este porumbiţa mea, neprihănita mea; Unde este la mumă-sa, Cea mai aleasă a celei ce a născut-o. 10 Fecioarele au văzut-o, şi au fericit-o; Reginele şi concubinele au văzut-o, şi au lăudat-o, zicând: Cine-i aceasta, ce se arată ca o auroră, Frumoasă ca luna, curată ca soarele, Şi cumplită ca cei ce se adun în jurul steagurilor? 11 Mă pogorîsem în grădina cu nuci, Ca să văd florile din vale; Să văd, de înverzeşte viia, Şi de înfloresc rodiile; 12 Şi fără să ştiu, iubirea mea m’a prefăcut ca pre carele lui Aminadab. Întoarce-te, întoarce-te, Şulamito! 13 Întoarce-te, întoarce-te, să te vedem! Au doară veţi privi la mine, Şulamita, ca la fecioarele ce dănţuesc în chor?