1 Nu înfruntà pe mai bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, pe mai tineri ca pe fraţi,
2 Pe mai bătrâne ca pe mume, pe mai tinere ca pe surori în orice curăţenie.
3 Cinsteşte pe văduve, care sunt într’adevăr văduve.
4 Dar dacă vreo văduvă are copii sau urmaşi, ei să înveţe a cinstì în temere de Dumnezeu mai întâiu casa lor şi a dà răsplătiri părinţilor: pentru că aceasta este bine şi primit înaintea lui Dumnezeu.
5 Iar cea într’adevăr văduvă şi rămasă singură are nădejde în Dumnezeu şi stărueşte noapte şi zi în cereri şi rugăciuni;
6 Dar aceea, într’adevăr văduvă şi rămasă singură, care trăeşte în desfătare a murit de vie.
7 Şi acestea porunceşte-le, ca să fie fără nici un fel de vină.
8 Iar dacă cineva nu poartă de grije de ai săi şi mai ales de ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios.
9 O văduvă să fie trecută în catalog, dacă nu este mai mică de şaizeci de ani, dacă a fost femeia unui singur bărbat,
10 Dacă are dovadă de lucruri bune, dacă a crescut copii, dacă a primit streini oaspeţi, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a venit în ajutor celor strâmtoraţi, dacă a fost următoare de aproape în orice lucru bun.
11 Iar de văduve mai tinere fereşte-te: căci când se vor fi aprins împotriva lui Hristos, doresc să se mărite,
12 Având osândă, fiindcă au desfiinţat încrederea cea dintâiu:
13 Dar în acelaşi timp şi fără plăcere de lucru învaţă umblând din casă în casă, dar nu numai fără plăcere de lucru, ci sunt limbute şi sârguitoare în lucruri fără folos, vorbind cel ece nu se cade.
14 Deci hotărăsc ca văduve mai tinere să se mărite, să nască copii, să fie stăpâne de casă, să nu deà împotrivitorului nici un cuvânt de înfruntare:
15 Pentru că acum unele s’au abătut după satana.
16 Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are văduve, să le vie în ajutor, şi să nu fie îngreunată biserica, ca să vie în ajutor celor într’adevăr văduve.
17 Preoţii care rânduesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc în cuvânt şi în învăţătură.
18 Pentru că scriptura zice: „boului care treeră nu-i legà gura”, şi: „vrednic este lucrătorul de plata sa”.
19 Împotriva preotului nu primì învinuire, decât numai în faţa a doi sai trei martori.
20 Mustră înaintea tuturor pe cei care păcătuesc, ca şi ceilalţi să aibă temere.
21 Dau dovadă înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus şi a tuturor îngerilor aleşi, ca să păzeşti acestea fără hotărîre mai dinainte, nefăcând nimic după părtinire.
22 Nu pune îndată mânile preste nimenea, nici nu te face părtaş de păcate streine. Păstrează-te curat pe tine însuţi.
23 Nici nu mai beà numai apă, ci foloseşte-te de puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.
24 Păcatele unor oameni sunt prea învederate, mergând înainte spre osândă, iar altora le şi urmează de-aproape;
25 Asemenea şi lucrările bune sunt prea învederate, şi cele ce sunt într’altfel nu pot fi ascunse.