2
1 Dar tu vorbeşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase:
2 Ca bătrânii să fie trezi, cinstiţi, cuminte, sănătoşi la credinţă, la iubire, la răbdare;
3 Bătrânele asemenea să fie în înfăţişare cuviincioase, nu zavistitoare, nici robite de vin mult, învăţătoare de bine.
4 Ca să cuminţească pe cele tinere să îţi iubească copiii.
5 Să fie cuminte, curate, casnice, bune, supuse la ai lor bărbaţi, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.
6 Asemenea îndeamnă pe cei mai tânări să fie cuminte,
7 În toate arătându-te pe tine însuţi, ca chip de lucruri bune, ca nestricăciune în învăţătură, ca bunăcuviinţă.
8 Ca cuvânt sănătos, neprimitor de învinuire, pentru ca cel care este împotrivă să se ruşineze, neavând să zică nimic rău despre noi.
9 Îndeamnă pe slugi să fie supuse la ai lor stăpâni, să fie în toate bineplăcute, să nu răspunză împotrivă.
10 Să nu deà ceva la o parte pentru dânsele, ci să arate orice bunăcredinţă, pentru ca să împodobească în toate învăţătura, care este a Mântuitorului nostru Dumnezeu.
11 Căci darul mântuitor al lui Dumnezeu s’a arătat tuturor oamenilor.
12 Învăţându-ne, ca lepădând necucernicia şi poftele lumeşti, să trăim înţelepţeşte şi drept şi cu temere de Dumnezeu, în veacul de acum
13 Aşteptând fericita nădejde şi arătarea măririi a marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Hristos Iisus.
14 Care s’a dat pe sine pentru noi, ca să ne scape de orice fărădelege şi să-şi curăţească sieşi un popor al său, râvnitor de lucruri bune.
15 Acestea spune şi îndeamnă şi mustră, cu orice pune-le la cale. Nimenea să nu te despreţuească.