1 Libanule, deschide porţile tale, Ca focul să mistuie cedrii tăi. 2 Vaită-te, ciparosule! căci cedrul a căzut. Cei măreţi sunt despoiaţi: Văitaţi-vă stejari ai Basanului! Căci s’a dat jos pădurea cea nestrăbătută. 3 Răsună vaetul păstorilor; Căci li-s’a răpit măreţia lor; Răsună mugetul puilor de lei; Caci Iordanului i s’a răpit mândria sa. 4 Aşa zice Domnul, Dumnezeul meu: Paşte oile de junghere: 5 Pe care cumpărătorii lor le junghe, Fără să se creadă vinovaţi; Şi vânzătorii cărora zic: „Bine cuvântat fie Domnul, că m’am înavuţit,” Şi ai căror păstori nu le cruţă. 6 Căci nu voiu mai cruţa pe locuitorii pământului acestuia, zice Domnul; Ci iată da-voiu pe oameni, unul În mâna altuia, şi în mâna regelui său; Şi ei vor sdrumica ţara, Şi eu nu voiu mântui-o din mâna lor. 7 Şi am păscut oile de junghere; În adevăr o turmă mişeală! Şi mi-am luat două toege; pe unul l-am numit, Frumuseţe, şi pe celalalt, Legături; şi păşteam turma. 8 Şi numai într’o lună am stârpit trei păstori; căci inima mea nu-i răbda, şi şufletul lor se disgusta de mine. 9 Şi am zis: „Pe voi nu vă voiu paşte! Ce moare, să moară; Ce piere, să piară; Şi cele ce vor rămânea să-şi mănânce carnea una alteia.” 10 Şi luatu-mi-am toeagul Frumuseţe, şi l-am frânt, ca să rup legământul ce am încheiat cu toate semânţiile. 11 Şi s’a şi rupt din aceeaşi zi; şi aşa cunoscură, – în adevăr o turmă mişeală, – cei ce luau seamă la mine că acesta a fost cuvântul Domnului, 12 Şi am zis către dânşii: De este plăcut în ochii voştri, daţi-mi plată; iar de nu, lăsaţi-o. Şi-mi cumpăniră plata, treizeci de arginţi. 13 Şi a zis Domnul către mine: Aruncă-l olarului, acest preţ frumos, cu care am fost preţuit de dânşii! Şi am luat cei treizeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar. 14 Atuncia frântu-mi-am toeagul al doilea, Legături; ca să rup înfrăţirea între Iuda şi între Israel. 15 Şi a zis Domnul către mine: Ia-ţi încă şi uneltele de păstor nebun; 16 Căci iată, eu voiu ridica un păstor în ţară, Care nu va socoti pe cei pieritori, Nici pe tânăr nu va căuta; Pe cei răniţi nu va tămădui, Şi de cei ce vor rămânea nu se va îngriji; Va mânca încă carnea celor îngrăşate, Şi le va rupe copitele lor. 17 Vai de păstorul prost, care părăseşte turma! Sabia va fi preste braţul său şi preste ochiul său cel drept: Braţul său va seca, şi ochiul său cel drept va orbi.