1 Cereţi de la Domnul ploaie, în timpul ploii târzie, Dela Domnul, urzitorul fulgerilor; Şi el vă va da ploaie îmbelşugată, Pentru toată verdeaţa câmpului. 2 Căci terafimii vorbesc nimicuri, Şi prezicătorii văd minciuni, Şi spun visuri deşerte; şi mângăie cu deşertăciune; De aceea se rătăcesc, ca oile, Şi sufer nevoi, căci nu au păstor. 3 Mânia mea aprinsu-s’a asupra păstorilor, Şi am pedepsit pe ţapi; Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, îşi aduce aminte de casa lui Iuda, turma sa, Şi o va face ca calul său cel frumos de resbel, 4 Dintr’însul va ieşi piatră unghiulară, Dintr’însul ţăruşii, Dintr’însul arcurile de luptă, Dintr’însul toţi conducătorii. 5 Şi vor fi ca vitejii, ce calcă în luptă preste neamic, Ca pe noroiul uliţelor; Şi se vor lupta; Căci Domnul este cu dânsii, Şi vor ruşina pe călăreţi, pe caii lor. 6 Voiu întări casa lui Iuda, Şi voiu mântui casa lui Iosif, Îi voiu aduce înapoi, şi-i voiu face să locuească în linişte; Căci mi-e milă de dânşii; Şi vor fi ca şi cum nu i-aş fi lepădat; Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, şi-i voiu auzi. 7 Efraim va fi ca un viteaz; Şi inima lor se va bucura, ca de vin; Fiii lor vor vedea aceasta, şi se vor bucura; Inima lor va tresălta în Domnul. 8 Le voiu fluera, şi-i voiu aduna; Căci eu îi voiu răscumpăra; Şi şe vor îmmulţi, ca şi mai nainte. 9 Îi voiu semâna între popoare, Şi-şi vor aminti de mine, în ţări depărtate, Vor trăi cu fiii lor, şi se vor întoarce, 10 Îi voiu duce iarăşi din pământul Egiptului, Şi-i voiu aduna din Asiria, Şi-i voiu duce în pământul Galaadului şi în Liban; Şi nu se vor mai găsi locuri pentru dânşii. 11 Şi Israel va trece prin strâmtorile mării. Şi va lovi valurile ei, Şi ţoate adâncurile Nilului se vor usca; Fala Asiriei se va umili; Şi sceptrul Egiptului se va lua de la el. 12 Şi-i voiu face tari prin Domnul, Şi în numele lui vor umbla, Zice Domnul.