1 Profeţie. Cuvântul Domnului asupra pământului Hadracului, Care se va aşeza preste Damasc; Căci Domnul are ochi asupra omului, Şi aşupra tutulor seminţiilor lui Israel; 2 Şi asupra Hematului, care se hotăreşte cu dânsul, Asupra Tirului şi a Sidonului, deşi este atât de înţelept. 3 Cu toate că Tirul şi-a zidit întăriri, Şi şi-a adunat argint ca pulberea, Şi aur ca noroiul uliţelor: 4 Iată, Domnul va face să se ia dela dânsul puterea sa, Şi o va prăbuşi în mare; Şi el însuşi va fi mistuit de foc. 5 Aşkelonul va vedea aceasta, Şi şe va teme; Şi Gaza o va vedea şi se va cutremura foarte; Ca şi Ekronul; căci speranţa sa a rămas de ruşine; Pieri-va regele din Gaza, Şi Aşkelonul va fi nelocuit; 6 Şi în Aşdod vor locui strănii; Şi voiu nimici mândria Filistenilor. 7 Şi voiu depărta sângele lui din gura lui, Şi urîciuniile lui dintre dinţii săi; Şi aşa el va rămânea pentru Dumnezeul nostru; Va fi ca un ţinut al lui Iuda, Şi Ekronul ca Iebuseu. 8 Şi voiu tăbărî în jurul casei mele, împotriva oastei, Împotriva celor ce se duc, Şi împotriva celor ce se întorc; Şi nu va mai trece asupritorul preste dânşii; Căci acum privesc la tine, cu ochii mei.
9 Bucură-te foarte, fiică a Sionului, Tresaltă, fiică a Ierusalimului, Iată, Regele tău vine la tine; Drept este el şi mântuitor, Blând şi călare pe asin, Pe un mânz, fiu de asină. 10 Şi voiu stârpi din Efraim carăle, Şi caii din Ierusalim; Şi arcul rezbelului va fi stârpit; Şi va vorbi popoarelor pace; Şi domnia lui va fi dela o mare, până la altă mare, Şi dela Eufrat până la marginile pământului. 11 Cât pentru tine, Sioane, pentru sângele legământului încheiat cu tine, Voiu da drumul încătuşaţilor tăi din groapa, în care nu este apă. 12 Întoarceţi-vă în întărire, voi încătuşaţi cu speranţă! Da, astăzi o spun, îndoite îţi voiu răsplăti. 13 Căci pe Iuda îl voiu întrebuinţa, ca arc al meu. Şi pe Efraim, ca săgeată a mea; Şi voiu deştepta pe fiii tăi, Sioane, Asupra fiilor tăi, Grecio; Şi te voiu face ca sabie de viteaz. 14 Şi arăta-se-va Domnul d’asupra lor; Şi vor ieşi săgeţile sale, ca fulgerile; Şi Domnul, Dumnezeul va sufla din trămbiţă, Şi va umbla în vârtejurile de mează-zi. 15 Domnul, Dumnezeul oştirilor, îi va apăra; Şi vor înghiţi, şi vor învinge cu pietrile de praştie; Vor bea şi vor vui ca de vin, Şi vor fi plini, ca cupele de jertfă, Ca colţurile altarului. 16 Şi Domnul, Dumnezeul lor, va mântui în aceea zi Pe poporul său, ca pe o turmă; Căci ei sunt pietrile diademei, Ridicate în pământul său. 17 O, cât de mare va fi norocirea sa, cât de mare frumuseţea sa! Grâul va veseli pe tânări, şi mustul pe fecioare.