1 Fost-a iarăşi cuvântul Domnului, Dumnezeului oştirilor, zicând: 2 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Râvnesc cu râvnă mare pentru Sion, Da, cu mânie mare râvnesc pentru el. 3 Aşa zice Domnul: Mă voiu întoarce în Sion, şi voiu locui în Ierusalim; Şi Ierusalimul se va chema: Cetatea Adevărului, Şi Muntele Domnului, Dumnezeului oştirilor, Muntele cel sfânt. 4 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Bărbaţi bătrâni şi femei bătrâne vor şedea iarăşi în uliţele Ierusalimului, Fiecare cu toeagul său în mâna sa pentru mulţimea zilelor; 5 Şi pline vor fi uliţele cetăţii de băeţi şi de fete, jucându-se în uliţele ei, 6 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; De este aceasta de mirare în ochii rămăşiţii poporului acestuia din zilele acestea, Oare fi-va de mirare şi în ochii mei? Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 7 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Iată, voiu mântui poporul meu din pământul dela răsărit, Şi din pământul dela apus; 8 Şi-i voiu aduce, şi vor locui în Ierusalim; Şi ei îmi vor fi popor, şi eu le voiu fi Dumnezeu, În adevăr şi dreptate. 9 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Mânile voastre fie tari, Voi cari auziţi în zilele acestea Aceste cuvinte din gura profeţilor, Cari au vorbit în ziua, Când s’a pus temelie casei Domnului, Când s’a început a se zidi templul. 10 Căci înaintea acelor zile Nu era răsplată nici pentru oameni, şi nu era răsplată nici pentru vite. Şi nici cel ce ieşia, nici cel ce întra, nu avea pace de inamic; Ci am rânduit pe toţi oamenii unuia asupra altora. 11 Dar acum eu nu mai sunt ca în zilele de mai nainte, Către rămăşiţa poporului acestuia, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 12 Că seminţia va prospera; Butucul de vie îşi va da fructul său; Şi pământul îşi va da venitul său; Şi cerul îşi va da roua sa; Şi toate acestea le voiu da în stăpânirea poporului acestuia. 13 Şi precum voi, casă a lui Iuda şi casă a lui Israel, Aţi fost de blestem între popoare; Aşa vă voiu mântui, Şi veţi fi binecuvântare! Nu vă temeţi, mânile voastre fie tari! 14 Căci aşa zice Domnnl, Dumnezeul oştirilor: Precum am căutat a vă face rău, Pe când părinţii voştri mă mâniau, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Şi nu m’am căit; 15 Tot aşa am căutat în zilele acestea A face bine Ierusalimului şi casei lui Iuda; Nu vă temeţi! 16 Acestea sunt lucrurile ce voi trebue să le faceţi: Vorbiţi adevăr unul altuia; Faceţi judecata adevărului şi a păcii în porţile voastre; 17 Şi nu plănuiţi rele, în inimile voastre unul altuia, Şi nu iubiţi jurământul mincinos; Căci toate acestea sunt cele ce urăsc, zice Domnul. 18 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, Dumnezeului oştirilor, zicând: 19 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Postul lunei a patra, şi postul lunei a cincea, şi postul lunei a şeaptea, şi postul lunei a zecea vor fi casei lui Iuda spre bucurie şi spre veselie, şi de serbări voioase; deci iubiţi adevărul şi pacea.
20 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Vor veni încă şi popoare şi locuitori ai multor cetăţi; 21 Şi locuitorii unei cetăţi vor merge la altă cetate, şi vor zice: Să mergem să ne rugăm Domnului, şi să căutăm pe Domnul, Dumnezeul oştirilor: şi eu voiu merge. 22 Da, popoare multe şi naţiuni puternice vor veni să caute în Ierusalim pe Domnul, Dumnezeul oştirilor, şi să se roage Domnului.
23 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: În zilele acelea vor apuca zece bărbaţi, din toate limbile popoarelor, da, vor apuca colţul vestmântului unui Iudeu, zicând: Să mergem împreună cu voi, căci noi am auzit că cu voi este Dumnezeu.