1 Şi s’a întors îngerul, care vorbia cu mine, şi m’a deşteptat, ca pe omul ce se deşteaptă din somnul său. 2 Şi a zis către mine: Ce vezi tu? Şi am zis: Eu văd, şi iată, un policandru cu totul de aur, şi d’asupra lui o cupă de oleiu, şi pe ea şeapte candele, şi şeapte ţevi la cele şeapte candele, ce sunt la vârful policandrului; 3 Şi doi maslini lângă el, unul la dreapta cupei, şi altul la stânga ei.
4 Şi am luat cuvântul, şi am întrebat îngerul care vorbia cu mine, zicând: Domnul meu ce sunt acestea? 5 Şi îngerul, care vorbia cu mine, răspunse, şi-mi zise: Nu ştii tu, ce sunt acestea? 6 Şi am zis, Nu, Domnul meu! Atuncia a răspuns, şi mi-a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zerubabel, zicând: „Nu prin putere şi nu prin tărie, Ci prin duhul meu, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, se va face aceasta: 7 „Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zerubabel într’un şes te vei preface: Căci el va scoate până şi piatra cea mai înaltă, Cu toate strigările: Îndurare, îndurare pentru ea.”
8 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 9 Mânile lui Zerubabel au întemeiat casa aceasta, şi mânile lui o vor sfârşi; şi tu vei cunoaşte, că Domnul, Dumnezeul oştirilor, m’a trimis la voi. 10 Căci cine va dispreţui ziua acestor mici începuturi? bucura-se-vor, când vor vedea cumpăna în mâna lui Zerubabel, aceşti şeapte ochi ai Domnului, care cutreeră tot pământul.
11 Şi am răspuns, şi am zis către dânsul: Ce sunt cei doi maslini din dreapta şi din stânga policandrului? 12 Şi iarăşi am întrebat a doua oară, şi am zis către dânsul: Ce sunt cele două ramuri de maslini, care stau lângă cele două ţevi de aur, prin care curge oleiul din el? 13 Şi el mi-a răspuns, zicând: Nu şţii tu, ce sunt acestea? şi am zis: Nu, Domnul meu. 14 Atuncia a zis: Acestea sunt cei doi unşi, cari stau înaintea Domnului a tot pământul.