1 Şi iarăşi am ridicat ochii mei, şi am văzut; şi iată, un tuiu ce sbura. 2 Şi a zis către mine: Ce vezi tu? Şi am răspuns: Văd sburând un tuiu; douăzeci de coţi lungimea lui, şi zece coţi lăţimea lui.
3 Şi a zis către mine: Acesta este blestemul, care este preste toată ţara; Căci tot cel ce fură pedepsi-se-va, cum stă scris pe faţa aceasta; şi tot cel ce jură mincinos, pedepsi-se-va, cum stă scris pe faţa aceea. 4 Îl voiu scoate, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, şi va veni în casa furului, şi în casa celui ce jură mincinos în numele meu; şi va rămânea în casa sa, şi o va mistui cu lemnele ei şi cu pietrile ei.
5 Şi îngerul, care vorbia cu mine, ieşi, şi-mi zise: Ridică-ţi acum ochii, şi vezi ce este aceasta ce iese? 6 Şi am zis: Ce este aceasta? Şi el a zis: Ce iese, este o efă. Şi a zis: Aceasta este asemănarea celor din toată ţara. 7 Şi iată, un talant de plumb se ridică, şi o femeie şedea în efă. 8 Şi el zise: Aceasta este nedreptatea: şi o aruncă în efă; şi aruncă bucata cea de plumb preste gura efei.
9 Atuncia am ridicat ochii mei, şi am văzut: şi iată, ieşiau două femei; şi vânt era supt aripele lor; şi acestea aveau aripi ca aripele cocostârcului; şi au ridicat efa între pământ şi cer. 10 Şi am zis către îngerul, care vorbia cu mine: Unde duc aceştia efa? 11 Şi el zise către mine: Ca să-i zidească casă în pământul Şinarului, ca acolo să fie aşezată şi pusă pe temeliile sale.