1 Şi iarăşi am ridicat ochii mei, şi am văzut, şi iată, patru cară ieşiau dintre doi munţi, şi munţii erau munţi de aramă. 2 La carul întâiu erau cai roşii, la al doilea car cai negrii; 3 La al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai pagi şi ţapeni. 4 Atuncia luând cuvântul, am zis către îngerul, care vorbia cu mine: Ce sunt aceştia, Domnul meu?
5 Şi îngerul răspunse şi zise către mine: Aceştia sunt cele patru vânturi ale cerului, care ies, după ce au stătut înaintea Domnului a tot pământul. 6 La care sunt caii cei negri, aceia merg spre pământul dela mează-noapte, şi cei albi ies după ei; iar cei pagi merg spre pământul dela mează-zi. 7 După aceea ieşiră şi cei suri, şi căutară să meargă şi să cutreere pământul; şi el zise: Mergeţi, cutreeraţi pământul; deci ei au cutreerat pământul.
8 Şi a strigat la mine, şi a vorbit către mine, zicând: Iată, cei ce merg spre pământul dela mează-noapte, au făcut să se potolească mânia mea, în pământul dela mează-noapte.
9 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 10 Ia dela cei din prinsoare, dela Heldai, dela Tobia şi dela Iedaia, cari au venit din Babilon: vino în aceeaşi zi, şi întră în casa lui Iozua, fiul lui Ţefania; 11 Da, ia dela dânşii argint şi aur: şi fă cununi, şi pune-le pe capul lui Iozua, fiul lui Iosadac, arhiereul. 12 Şi vorbeşte-i, zicând: Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, zicând: Iată, bărbatul, al cărui nume este Odrasla! „Căci el va odrăsli de supt dânsul, Şi va zidi templul Domnului, 13 Da, el va zidi templul Domnului, Şi va purta mărirea Domnului; Va şedea şi va domni pe tronul său, Şi va fi preot pe tronul său; Şi între ei amândoi va fi sfat de pace.”
14 Şi cununile vor sta la Helem, la Tobia, la Iedaia, şi la Hen, fiul lui Ţefania, spre amintire în templul Domnului. 15 Căci vor veni cei ce sunt departe, şi vor zidi templul Domnului; şi veţi cunoaşte, că Domnul, Dumnezeul oştirilor, m’a trimis la voi. Şi aceasta se va întâmpla, de veţi asculta de vocea Domnului, Dumnezeului vostru.