1 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am proclamat-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi salvaţi – dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am proclamat, altfel aţi crezut degeaba.
3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor,
4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, în conformitate cu Scripturile,
5 că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece,
6 iar după aceea li S-a arătat la mai mult de cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au murit.
7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de termen, mi S-a arătat şi mie –
9 pentru că eu sunt cel mai mic dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu,
10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor?
13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a înviat.
14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este în zadar şi, de asemenea, şi credinţa voastră este în zadar.
15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos – pe care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat.
16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat,
17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am sperat în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!
20 Dar Cristos a fost înviat din morţi – primul rod dintre cei care au murit.
21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un om.
22 Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi aduşi la viaţă,
23 însă fiecare la rândul lui – primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos.
24 După aceea vine sfârşitul, când El îi dă Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce a distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere –
25 pentru că El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi duşmanii la picioarele Lui;
26 ultimul duşman care va fi distrus este moartea.
27 El I le-a supus pe toate la picioarele Sale. Când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel care I le-a supus pe toate.
28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui care I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi – dacă morţii nu învie? De ce sunt botezaţi în locul lor?
30 Iar despre noi, de ce suntem în pericol tot timpul?
31 Suntem în pericol de moarte în fiecare zi. Spun aceasta în virtutea laudei mele între voi, fraţilor, laudă pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru.
32 Dar dacă din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat – dacă morţii nu învie?Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri!
33 Nu vă înşelaţi! Compania oamenilor răi distruge obiceiurile bune.
34 Întoarceţi-vă la o gândire corectă şi nu mai păcătuiţi, pentru că unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spun aceasta spre ruşinea voastră.
35 Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?”
36 Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare,
37 iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă, ca una de grâu sau de altceva.
38 Însă Dumnezeu îi dă un trup, aşa cum vrea – fiecărui fel de sămânţă trupul ei.
39 Nu toate trupurile sunt la fel – unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor.
40 Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o glorie a trupurilor cereşti şi un alt fel de glorie a trupurilor pământeşti.
41 Alta este gloria soarelui, alta este gloria lunii şi alta este gloria stelelor – şi o stea diferă de alta în glorie.
42 La fel este şi cu învierea morţilor – ceea ce este semănat e muritor şi ceea ce este înviat e nemuritor.
43 Este semănat într-o stare de dezonoare şi învie într-o stare de glorie. Este semănat într-o stare de slăbiciune şi învie într-o stare de putere.
44 Este semănat un trup fizic şi învie un trup spiritual. Dacă există un trup fizic, există şi unul spiritual.
45 Aşa este şi scris: primul om, Adam, a devenit un suflet viu; ultimul Adam – un duh care dă viaţă.
46 Dar primul nu este cel spiritual, ci cel fizic; apoi cel spiritual.
47 Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea om este din cer.
48 Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână – şi aşa cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49 Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi şi în asemnănarea celui ceresc.
50 Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici ceea ce este muritor nu poate moşteni ceea ce este nemuritor.
51 Iată, vă spun un lucru care n-a fost cunoscut până acum: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi schimbaţi –
52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi nemuritori şi noi vom fi schimbaţi.
53 Ceea ce este supus dezintegrării trebuie să se îmbrace cu starea de a nu mai fi supus dezintegrării, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace cu nemurire.
54 Când ceea ce este supus dezintegrării s-a îmbrăcat cu starea de a nu mai fi supus dezintegrării, iar ceea ce este muritor s-a îmbrăcat cu nemurirea, atunci va fi împlinit cuvântul scris:Moartea a fost înghiţită în victorie.
55 Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este puterea de a ucide?
56 Păcatul este puterea morţii de a ucide, iar Legea este puterea păcatului.
57 Mulţumiri lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.
58 De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este în zadar.