1 Apoi, după paisprezece ani, m-am dus din nou la Ierusalim, cu Barnaba, luându-l şi pe Titus cu mine.
2 M-am dus ca răspuns unei revelaţii şi, în particular, le-am arătat clar celor recunoscuţi drept conducători Evanghelia pe care eu le-o predic naţiunilor, ca să mă asigur că nu alerg sau n-am alergat în zadar.
3 Dar nici chiar Titus, care era cu mine, cu toate că era grec, n-a fost obligat să se circumcidă –
4 din cauza celor care pretind că sunt fraţi, dar sunt fraţi falşi, care s-au strecurat între noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos, pentru ca ei să ne poată înrobi.
5 N-am ascultat de ei nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6 Cei care erau recunoscuţi drept conducători – orice fel de oameni ar fi fost, pentru mine nu este nici o diferenţă: Dumnezeu este imparţial – n-au adăugat nimic,
7 dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi
8 (pentru că Acela care a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat de asemenea şi în mine, trimiţându-mă la naţiuni),
9 deci, când Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt recunoscuţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au făcut un legământ cu mine şi cu Barnaba, că îşi împărtăşesc lucrarea cu noi – noi să mergem la naţiuni, iar ei la cei circumcişi.
10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care l-am şi făcut.
11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat.
12 Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre naţiuni, dar când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi.
13 S-au unit şi alţi iudei cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnaba a fost dus în rătăcire cu ei în aceasta.
14 Când am văzut că ei nu trăiesc în conformitate cu adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre naţiuni şi nu ca un iudeu, cum obligi naţiunile la a trăi ca un iudeu?”
15 Noi, care suntem iudei prin naştere – şi nu păcătoşi dintre naţiuni –,
16 ştim că un om nu este considerat drept prin faptele cerute de Lege, ci prin credinţa în Cristos Isus, şi noi am crezut în Isus ca să fim consideraţi drepţi prin credinţa în Cristos şi nu prin faptele cerute de Lege, pentru că nimeni nu va fi considerat drept prin faptele cerute de Lege.
17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim consideraţi drepţi în Cristos, suntem găsiţi păcătoşi, este oare atunci Cristos un slujitor al păcatului? În nici un caz!
18 Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, arăt că sunt un om care încalcă Legea –
19 pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos
20 şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.