1 Galateni fără minte! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea cărora Isus Cristos a fost descris ca răstignit?!
2 Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele cerute de Lege sau crezând ceea ce aţi auzit?
3 Sunteţi chiar atât de fără minte? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să terminaţi în mod omenesc?
4 Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba!
5 Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele cerute de Lege sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit?
6 Avraam a crezut în Dumnezeu şi a fost considerat drept.
7 Înţelegeţi că descendenţi ai lui Avraam sunt aceia care cred!
8 Şi Scriptura, care a cunoscut mai dinainte că Dumnezeu va considera naţiunile drepte prin credinţă, i-a proclamat Evanghelia lui Avraam: Toate naţiunile vor fi binecuvântate prin tine.
9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam, care a crezut –
10 pentru că aceia care se bazează pe faptele cerute de Lege sunt sub blestem, deoarece este scris: Oricine nu ascultă de tot ce este scris în cartea Legii este blestemat.
11 Acum, este clar că nimeni nu este considerat drept înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că acela care este considerat drept prin credinţă va trăi,
12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci acela care le va face va trăi prin ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – pentru că este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn. –
14 pentru ca în Cristos Isus binecuvântarea lui Avraam să vină asupra naţiunilor, ca să primim prin credinţă Duhul promis.
15 Fraţilor, vă dau un exemplu din viaţa de fiecare zi: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ care a intrat deja în vigoare, la fel este şi aici.
16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi descendentului său – nu spune „şi descendenţilor”, ca şi cum ar fi mai mulţi, ci se referă la unul: şi descendentului său, care este Cristos.
17 Vreau să spun că Legea care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu nu poate invalida autoritatea unui legământ care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu – şi astfel să anuleze promisiunea.
18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune – însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune.
19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este călcarea de Lege, până când va veni descendentul căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mediator.
20 Un mediator implică mai mult decât o parte, însă Dumnezeu este unul.
21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În nici un caz – pentru că, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege,
22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub puterea păcatului, pentru ca promisiunea să le fie dată celor care cred în Cristos Isus.
23 Înainte de a veni credinţa, am fost închişi şi păziţi de Lege, până la revelarea credinţei.
24 Astfel, Legea a fost pedagogul nostru până la Cristos, ca să fim consideraţi drepţi prin credinţă.
25 Dar acum, că a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumarea acestui pedagog.
26 În Cristos Isus voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă,
27 pentru că toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos.
28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi fiii lui Avraam şi moştenitori în conformitate cu promisiunea.