1 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.
2 Voi ştiţi şi cum am suferit şi am fost insultaţi în Filipi. Totuşi, deşi a fost multă împietrire, Dumnezeul nostru ne-a dat curajul să vă spunem Evanghelia lui Dumnezeu,
3 pentru că încurajarea noastră nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici cu viclenie,
4 ci, aşa cum am fost aprobaţi de către Dumnezeu pentru a ni se încredinţa Evanghelia, la fel o şi spunem, căutând să fim nu pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile.
5 Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ne ascundem vreo lăcomie – Dumnezeu este martor –,
6 nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de către voi, nici de către alţii.
7 Am fi putut insista asupra importanţei noastre ca apostoli ai lui Cristos, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.
8 Datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi.
9 Vă amintiţi, fraţilor, munca şi truda noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.
10 Voi sunteţi martori – şi, de asemenea, şi Dumnezeu – că ne-am comportat faţă de voi, cei care credeţi, într-un mod sfânt, corect şi fără greşeală.
11 Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,
12 încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, care v-a chemat în Împărăţia şi gloria Lui.
13 Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat şi pentru că atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi, cei care credeţi.
14 Voi, fraţilor, urmaţi exemplul bisericilor lui Dumnezeu în Cristos Isus, care sunt în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea concetăţenilor voştri, cum au suferit şi ele din partea iudeilor,
15 care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu-I sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi au fost ostili tuturor oamenilor
16 în efortul lor de a ne opri să le vorbim naţiunilor, ca să fie salvate. Astfel, ei întotdeauna îşi umplu măsura păcatelor lor; dar până la urmă mânia a venit peste ei.
17 Însă, fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi – în persoană, nu în gândire – am dorit mult să vă vedem din nou,
18 am vrut să venim la voi – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou – dar Satan ne-a împiedicat.
19 Care este baza pentru speranţa noastră, sau motivul pentru bucuria noastră, sau coroana cu care ne lăudăm înaintea Domnului Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?
20 Voi sunteţi baza gloriei şi bucuriei noastre!