1 De aceea, când n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena
2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru, lucrător împreună cu noi pentru Dumnezeu în proclamarea Evangheliei, să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră,
3 pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la credinţă din cauza acestor necazuri, pentru că voi ştiţi că la acestea suntem destinaţi.
4 Atunci când eram la voi v-am spus dinainte că vom fi persecutaţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum ştiţi.
5 De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva Ispititorul să vă fi ispitit şi truda noastră să fi fost în zadar.
6 Însă Timotei s-a întors chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, ca şi despre faptul că vă amintiţi cu plăcere de noi şi doriţi să ne vedeţi, aşa cum dorim şi noi.
7 De aceea, în toate tulburările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre,
8 pentru că acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul.
9 Cum putem să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria pe care o avem, datorită vouă, înaintea lui Dumnezeu?
10 Zi şi noapte ne rugăm cu toată seriozitatea să vă putem vedea faţa şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.
11 Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne îndrepte calea spre voi!
12 Domnul să crească mult dragostea voastră unii pentru alţii şi pentru toţi, aşa cum vă iubim şi noi!
13 El să vă întărească inimile, ca să fiţi fără pată, în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!