1 Vă spun că, într-adevăr, cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoţ şi tâlhar;
2 însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor.
3 Păzitorul porţii îi deschide, iar oile îi aud vocea – el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară.
4 După ce le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea.
5 Ele nu urmează un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.”
6 Isus le-a spus această parabolă, dar ei n-au înţeles ce le spunea.
7 Isus le-a vorbit din nou: „Vă spun că, într-adevăr, Eu sunt Poarta oilor.
8 Toţi cei care au venit înaintea mea sunt hoţi şi tâlhari – dar oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt Poarta! Cel care intră prin Mine va fi salvat – va intra, va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă – şi s-o aibă din abundenţă.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun este gata să-şi dea viaţa pentru oi.
12 Cel plătit (care nu este păstor – şi oile nu sunt ale lui), când vede lupul venind, lasă oile şi fuge (iar lupul le prinde şi le împrăştie),
13 pentru că el este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun şi Îmi cunosc oile, iar oile Mele Mă cunosc pe Mine.
15 La fel cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, tot aşa şi Eu Îl cunosc pe Tatăl – şi Eu Îmi dau viaţa pentru oi.
16 Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc – şi ele vor asculta vocea Mea; şi va fi o turmă şi un Păstor.
17 De aceea Mă iubeşte Tatăl – pentru că Eu Îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou.
18 Nu Mi-o ia nimeni, ci Eu o dau, de la Mine. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.”
19 Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei.
20 Mulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi Şi-a ieşit din minţi! De ce-L ascultaţi?!”
21 Alţii ziceau: „Aceste cuvinte nu sunt cuvinte de demonizat. Oare poate un demon să deschidă ochii unui orb?!”
22 A venit atunci timpul sărbătorii dedicării Templului, sărbătoare ţinută la Ierusalim. Era iarnă.
23 Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne mai ţii în încordare? Dacă Tu eşti Cristos, spune-ne deschis!”
25 Isus le-a răspuns: „V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie cu privire la Mine.
26 Însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
27 Oile Mele ascultă vocea Mea; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează –
28 şi Eu le dau viaţa veşnică, aşa că nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi – şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl suntem una.”
31 Iudeii au luat din nou pietre ca să-L omoare.
32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; din cauza căreia dintre ele aruncaţi cu pietre în Mine?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie – pentru că Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu!”
34 Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: „Sunteţi dumnezei!”?
35 Dacă cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu au fost numiţi dumnezei – şi Scriptura nu poate fi anulată –
36 atunci despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi spuneţi: „Rosteşte blasfemii!”, pentru că a zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”?!
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi!
38 Dar dacă le fac – chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine – credeţi lucrările acestea, pentru ca să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl!”
39 Au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 S-a dus din nou pe celălalt mal al Iordanului, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan cu privire la Acesta era adevărat!” –
42 şi mulţi au crezut în El acolo.