1 Era un om bolnav – Lazăr, din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei;
2 (Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei – şi fratele ei, Lazăr, era bolnav).
3 Aşadar, surorile I-au trimis un mesaj lui Isus: „Doamne, cel pe care-l iubeşti este bolnav!”
4 Când a auzit, Isus a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu – pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.”
5 Cu toate că Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr,
6 totuşi, când a auzit că este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile.
7 Apoi, la sfârşitul acestora, le-a zis ucenicilor: „Să ne ducem din nou în Iudeea!”
8 Ucenicii I-au răspuns: „Învăţătorule, nu demult iudeii căutau să Te omoare cu pietre – şi Tu te duci din nou acolo?!”
9 Isus le-a răspuns: „Nu sunt oare douăsprezece ore de lumină în zi? Aşadar, dacă cineva merge ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi,
10 dar dacă cineva merge noaptea, se împiedică, pentru că în el nu este lumină.”
11 După ce a spus acestea a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă voi duce să-l trezesc din somn.”
12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!”
13 Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte doar despre somnul obişnuit.
14 Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit –
15 şi, din cauza voastră, mă bucur că n-am fost acolo: pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!”
16 Toma (cel căruia i se zicea „Geamănul”) le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem să murim şi noi împreună cu El!”
17 Când Isus a ajuns, Lazăr era deja de patru zile în mormânt.
18 Betania era aproape de Ierusalim – la o distanţă ceva mai mare de doi kilometri –
19 şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
20 Când Marta a auzit că vine Isus, s-a dus să-L întâlnească – dar Maria a rămas acasă.
21 Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!
22 Dar şi acum ştiu că Dumnezeu Îţi va da tot ce-I vei cere!”
23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!”
24 Marta I-a răspuns: „Ştiu că va învia – la învierea din ziua de pe urmă!”
25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel care crede în Mine va trăi chiar dacă moare.
26 Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?”
27 Ea I-a răspuns: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care urma să vină în lume!”
28 Spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „Învăţătorul este aici şi te cheamă!”
29 Când a auzit aceasta, ea s-a ridicat repede şi s-a dus la El.
30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâlnise Marta.
31 Când iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
32 Aşadar, când Maria a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!”
33 Isus, văzând-o plângând pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, a fost foarte tulburat în duhul Său şi adânc mişcat.
34 A întrebat: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”
35 Isus plângea.
36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!”
37 Însă unii dintre ei ziceau: „Nu putea oare El, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel încât omul acesta să nu moară?”
38 Isus, încă foarte tulburat în Sine, a venit la mormânt – care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.
39 Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!” Marta, sora celui mort, I-a zis: „Doamne, deja miroase greu, pentru că este de patru zile acolo!”
40 Isus i-a zis: „Oare nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”
41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc pentru că M-ai auzit.
42 Eu ştiu că întotdeauna Mă auzi, dar am spus aceasta din cauza mulţimii care stă aici – pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.”
43 După ce a spus acestea, a strigat cu voce tare: „Lazăr, vino afară!”
44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un giulgiu. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi care văzuseră ce făcuse au crezut în El,
46 dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47 Conducătorii preoţilor şi fariseii au convocat Sinedriul şi au zis: „Ce să facem? Acest om face multe semne;
48 dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El – şi vor veni romanii şi ne vor distruge Templul şi naţiunea!”
49 Însă unul dintre ei, Caiafa, care în acel an era mare preot, a zis: „Voi nu ştiţi nimic –
50 şi nici nu vă daţi seama că este mai bine să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întreaga naţiune!”
51 Dar nu spunea aceasta de la el, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Isus urma să moară pentru naţiune –
52 şi nu doar pentru naţiune, ci pentru a-i aduna într-un trup pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
53 Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.
54 Ca urmare, Isus nu mai mergea pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea deşertului, într-un oraş numit Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.
55 se apropia Paştele iudeilor şi mulţi dintre oamenii din regiune se duceau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească.
56 Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi, oare va veni la sărbătoare?”
57 Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră ordine ca, dacă cineva ştie unde este, să le spună, aşa încât să-L poată aresta.