1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania (unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi).
2 Au dat acolo o cină pentru El. Marta servea la masă, iar Lazăr era între cei care stăteau la masă împreună cu El.
3 Maria a luat cam o jumătate de litru de nard curat (un parfum foarte scump), a uns picioarele lui Isus şi I le-a şters cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului.
4 Însă Iuda (iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui – cel care urma să-L trădeze) a zis:
5 „De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor?!”
6 Dar spunea aceasta nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era un hoţ: fiind cel care ţinea punga, el fura ce se punea în ea.
7 Isus i-a zis: „Las-o în pace; ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”
9 Când marea mulţime a iudeilor a aflat că El este acolo, au venit nu doar din cauza lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.
10 Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr,
11 pentru că mulţi dintre iudei îi părăsiseră din cauza lui şi credeau în Isus.
12 A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,
13 a luat ramuri de palmieri şi a ieşit să-L întâmpine. Ei strigau: „Laudă Ţie! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului – Împăratul lui Israel!”
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:
15 Nu vă temeţi, locuitori ai Ierusalimului! Împăratul vostru vine călare pe mânzul unei măgăriţe!
16 Ucenicii Lui n-au înţeles acestea la început, dar când Isus a fost glorificat şi-au amintit că aceste lucruri au fost scrise cu privire la El şi că s-au împlinit cu El.
17 Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr afară din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare,
18 de aceea mulţimile L-a întâmpinat, pentru că auzise că făcuse acest semn.
19 Ca urmare, fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu puteţi face nimic – uite că lumea se duce după El!”
20 Erau şi nişte greci printre cei care se duceau la sărbătoare ca să se închine.
21 Aceştia s-au dus la Filip (care era din Betsaida, din Galileea) şi i-au cerut: „Domnule, vrem să-L vedem pe Isus!”
22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns: „A venit timpul ca Fiul Omului să fie glorificat.
24 Vă spun că, într-adevăr, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.
25 Cel care-şi iubeşte viaţa o va pierde, dar cel care-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică.
26 Dacă Mă slujeşte cineva pe Mine, pe Mine trebuie să Mă urmeze. Unde sunt Eu – acolo va fi şi slujitorul Meu. Pe cel care Mă slujeşte pe Mine, Tatăl îl va onora.
27 Acum, sufletul Meu este tulburat – şi ce-ar trebui să spun? „Tată, salvează-Mă dintr-o astfel de vreme!”? Dar tocmai de aceea am venit în timpul acesta!
28 Tată, glorifică-Ţi Numele!” Atunci a venit din cer o voce: „L-am glorificat şi-L voi glorifica din nou!”
29 Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit-o a zis că tună. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!”
30 Isus a zis: „Nu pentru Mine, ci pentru voi a venit această voce!
31 Acum este timpul pentru judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi!
32 Când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.”
33 Dar spunea aceasta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne veşnic; cum spui Tu că trebuie ca Fiul Omului să fie înălţat?! Cine este acest „Fiu al Omului”?”
35 Isus le-a zis: „Încă puţin timp lumina este cu voi; trăiţi ţinând seama de faptul că aveţi lumină, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel care merge prin întuneric nu ştie unde se duce.
36 Cât timp aveţi lumina, credeţi în ea, ca să deveniţi fii ai luminii! „După ce a spus acestea, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.
37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, n-au crezut în El,
38 ca să se împlinească cuvântul rostit de profetul Isaia:Doamne, cine a crezut mesajul nostru? şi cui i-a fost revelată puterea Domnului?
39 De aceea n-au putut crede, pentru că, de asemenea, Isaia spune:
40 Le orbise ochii şi le închisese mintea ca să nu vadă cu ochii lor şi să nu înţeleagă cu mintea lor – ca nu cumva să se întoarcă, iar Eu să-i vindec.
41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui – şi a vorbit despre El.
42 Cu toate acestea au crezut în Isus chiar şi mulţi dintre conducători, dar, din cauza fariseilor, n-au mărturisit aceasta, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Au ţinut mai mult la aprobarea oamenilor decât la aprobarea lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat: „Cel care crede în Mine crede în Cel care M-a trimis,
45 iar cel care Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel care M-a trimis!
46 Eu sunt lumina care a venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Eu nu condamn pe nimeni dintre cei care aud cuvintele Mele şi nu le respectă – nu Eu îi condamn, pentru că Eu n-am venit să condamn lumea, ci s-o salvez.
48 Cel care Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are de cine să fie condamnat: Cuvântul pe care l-am spus – acela îl va condamna în ziua de pe urmă;
49 pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Acela care M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a poruncit ce să vorbesc şi ce să spun.
50 Ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică, deci ceea ce spun Eu spun aşa cum Mi-a spus Tatăl să spun.”