1 Când Isus a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan –
2 cu toate că de fapt nu Isus boteza, ci ucenicii Lui –
3 a părăsit Iudeea şi a plecat în Galileea.
4 Trebuia să treacă prin Samaria,
5 prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, şi anume la Sihar, în apropierea câmpului pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la amiază.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi şi Mie să beau!”
8 (Ucenicii plecaseră în cetate să cumpere de mâncare.)
9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum de Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine – o femeie samariteancă?!” (pentru că iudeii nu stau de vorbă cu samaritenii).
10 Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi dacă ai fi ştiut cine este Cel care-ţi spune: „Dă-Mi să beau!”, tu ai fi fost cea care I-ar fi cerut Lui să bea şi El ţi-ar fi dat apă vie!”
11 Femeia I-a zis: „Doamne, n-ai găleată şi fântâna este adâncă – aşadar de unde ai apă vie?!
12 Oare eşti Tu mai mare decât Iacov, strămoşul nostru, care ne-a dat fântâna – şi care a băut el însuşi din ea, el, fiii lui şi turmele lui?!”
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,
14 dar celui care va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care Eu i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care va ţâşni spre viaţa veşnică.”
15 Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici ca să scot apă!”
16 El i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!”
17 Femeia I-a răspuns: „N-am soţ.” Isus i-a zis: „Ai spus bine: „nu am soţ”,
18 pentru că ai avut cinci soţi, iar bărbatul pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.”
19 Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet!
20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că Ierusalimul este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 Isus i-a răspuns: „Crede-Mă, femeie, că vine timpul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici la Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem – pentru că salvarea vine de la iudei.
23 Vine timpul – şi acum a şi venit – când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi adevăr, pentru că astfel de închinători caută Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh – iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25 Femeia I-a zis: „Ştiu că urmează să vină Mesia, Cel numit şi Cristos. Când va veni, El ne va spune toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu sunt Acela, Cel care vorbeşte cu tine.”
27 Chiar atunci au venit ucenicii şi s-au mirat când au văzut că vorbeşte cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce vrei?” sau „De ce vorbeşti cu ea?”
28 Femeia a lăsat găleata, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor:
29 „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu este oare acesta Cristos?”
30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau: „Învăţătorule, mănâncă ceva!”,
32 însă El le-a răspuns: „Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.”
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Oare I-a adus cineva de mâncare?”
34 Isus a continuat: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să îndeplinesc lucrarea pe care Mi-a dat-o de făcut.
35 Oare nu spuneţi voi: „Încă patru luni şi vine secerişul!”? Eu însă vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele: sunt coapte, pregătite pentru seceriş!
36 Cel care seceră îşi primeşte plata şi adună recolta pentru viaţa veşnică – pentru că şi cel care seamănă, şi cel care seceră se bucură,
37 fiindcă este adevărată zicala: „Unul seamănă, dar altul seceră!”
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi aţi trudit: alţii au trudit, iar voi aţi intrat în truda lor.”
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din cauza mărturiei femeii („Mi-a spus tot ce-am făcut!”),
40 aşadar, când samaritenii au venit la El, I-au cerut să rămână cu ei – şi a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut apoi din cauza a ceea ce spunea El –
42 şi-i ziceau femeii: „Acum credem nu din cauza a ceea ce ai spus tu, ci din cauza a ceea ce am auzit noi înşine – şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Salvatorul lumii!”
43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo către Galileea,
44 pentru că El Însuşi spusese că „un profet nu este onorat în patria lui”.
45 Aşadar, când s-a dus în Galileea, galileenii L-au primit bine, pentru că toţi văzuseră ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit, deci, din nou în Cana din Galileea, unde transformase apa în vin. Era acolo un demnitar al împăratului, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47 Când demnitarul a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, pentru că era pe moarte.
48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni prevestitoare, nu credeţi.”
49 Demnitarul împăratului I-a zis: „Doamne, vino până nu moare copilul meu!”
50 Isus i-a răspuns: „Du-te; fiul tău va trăi!” Omul a crezut ceea ce i-a spus Isus şi a plecat.
51 În timp ce se afla pe drum, l-au întâlnit sclavii lui şi i-au zis: „Copilul tău trăieşte!”
52 El i-a întrebat: „La ce oră a început să-i fie mai bine?” Ei i-au răspuns: „Ieri pe la ora unu după-amiază l-a lăsat febra.”
53 Tatăl a recunoscut că era ora la care Isus îi spusese: „Fiul tău va trăi!” – aşa că a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.