1 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al mării Galileii (numită şi „marea Tiberiadei”).
2 L-a urmat o mare mulţime, pentru că văzuseră semnele pe care le făcuse cu cei bolnavi.
3 Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo, cu ucenicii Lui.
4 Se apropia Paştele, sărbătoarea iudeilor.
5 Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâine, pentru ca ei să mănânce?”
6 (A spus aceasta pentru a-l pune la încercare pe Filip, însă El ştia ce urmează să facă.)
7 Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!”
8 Unul dintre ucenicii Lui – Andrei (fratele lui Simon Petru) – I-a zis:
9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi două bucăţi de peşte – dar ce sunt acestea la atâţia?!”
10 Isus a zis: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze!” (În locul acela era multă iarbă.) Deci oamenii s-au aşezat – erau cam cinci mii de bărbaţi.
11 Isus a luat pâinile şi a mulţumit, apoi le-a împărţit celor aşezaţi. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut.
12 Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Lui: „Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!”
13 Deci ei le-au adunat – şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri lăsate de oamenii care mâncaseră.
14 Când oamenii au văzut acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, acesta este profetul care urma să vină în lume!”
15 Isus, ştiind că ei vor veni să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.
16 Când s-a înserat, ucenicii Lui au coborât la mare,
17 s-au urcat într-o corabie şi s-au dus pe celălalt mal al mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei,
18 iar marea devenea furtunoasă, pentru că sufla un vânt puternic.
19 Când vâsliseră cam cinci sau şase kilometri, L-au văzut pe Isus mergând pe mare şi apropiindu-se de corabie – şi li s-a făcut frică.
20 El, însă, le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”
21 Ei au vrut să-L ia în corabie – şi imediat corabia a ajuns la ţărmul către care se îndreptau.
22 A doua zi, mulţimea care stătuse pe celălalt ţărm al mării a văzut că acolo era doar o singură corabie şi că Isus nu Se suise în corabie cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri.
23 Atunci veneau nişte corăbii din Tiberiada şi se apropiau de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise.
24 Când mulţimea a văzut că nici Isus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au îmbarcat ei înşişi în corăbii şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.
25 Când L-au găsit – pe celălalt mal al mării – I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26 Isus le-a răspuns: „Vă spun că, într-adevăr, Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat!
27 Lucraţi nu pentru mâncarea ce se strică, ci pentru mâncarea ce rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului – pentru că pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea aprobării Sale!”
28 Ca urmare, ei L-au întrebat: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Cel pe care L-a trimis El!”
30 Aşadar, ei L-au întrebat: „Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu?
31 Strămoşii noştri au mâncat mană în deşert, aşa cum este scris: le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32 Ca urmare, Isus le-a zis: „Vă spun că, într-adevăr, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu v-a dat adevărata pâine din cer –
33 pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă lumii viaţă.”
34 Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!”
35 Isus le-a răspuns: „Eu sunt Pâinea care dă viaţă; celui care vine la Mine nu-i va mai fi foame niciodată şi celui care crede în Mine nu-i va mai fi sete niciodată!
36 Însă vă spun că M-aţi văzut şi totuşi nu credeţi!
37 Orice Îmi dă Tatăl ajunge la Mine – iar pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară;
38 pentru că am coborât din cer ca să fac nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrea Cel care M-a trimis –
39 iar Cel care M-a trimis vrea ca Eu să nu pierd pe nici unul dintre toţi aceia pe care Mi i-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă,
40 pentru că iată voia Tatălui Meu: ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică – iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.”
41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea care a coborât din cer.”
42 Ziceau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Atunci cum de spune acum: „am coborât din cer”?!”
43 Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi!
44 Nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă Tatăl care M-a trimis îl atrage – iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45 Este scris în Profeţi: şi toţi vor fi învăţaţi de către Dumnezeu. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine.
46 Nu că cineva L-ar fi văzut pe Tatăl (în afară de Cel care este de la Dumnezeu – Acesta L-a văzut pe Tatăl).
47 Vă spun că, într-adevăr, cel care crede are viaţă veşnică.
48 Eu sunt Pâinea care dă viaţă.
49 Strămoşii voştri au mâncat mană în deşert, însă au murit.
50 Aici este Pâinea care a coborât din cer pentru ca oamenii să mănânce din ea şi să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea care dă viaţă, Pâinea care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din această pâine va trăi veşnic – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”
52 Atunci iudeii au avut o dispută puternică între ei, spunând: „Cum poate omul acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!”
53 Dar Isus le-a zis: „Vă spun că, într-adevăr, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă!
54 Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică – şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă;
55 pentru că trupul Meu este adevărata mâncare, iar sângele Meu este adevărata băutură.
56 Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.
57 Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis şi Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri murind totuşi: cel care mănâncă această pâine va trăi veşnic!”
59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagoga din Capernaum.
60 Auzind acestea, mulţi dintre ucenicii Lui au zis: „Acest lucru este prea greu de acceptat; cine poate să accepte aşa ceva?!”
61 Isus ştia în Sine că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, aşa că le-a zis: „De aceea nu mai credeţi?!
62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?!
63 Duhul este Cel care dă viaţă – natura umană nu este de nici un ajutor. Lucrurile pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă,
64 dar între voi sunt unii care nu cred (pentru că Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care urma să-L trădeze)!”
65 A zis: „Acesta este motivul pentru care v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.”
66 Din această cauză mulţi dintre ucenicii Lui nu L-au mai urmat şi n-au mai mers cu El.
67 Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreţi să plecaţi şi voi?”
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice –
69 şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!”
70 Isus le-a zis: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi lucrează din partea Diavolului.”
71 (Vorbea despre Iuda – fiul lui Simon iscarioteanul – pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.)