1 Toţi colectorii de impozite şi toţi păcătoşii se adunau în jurul lui Isus ca să-L asculte,
2 aşa că fariseii şi învăţătorii Legii bombăneau: „Acest om îi primeşte pe păcătoşi şi chiar mănâncă cu ei!!”
3 El însă le-a spus următoarea parabolă:
4 „Există oare printre voi vreun om care, dacă are o sută de oi şi pierde una dintre ele, să nu le lase singure pe câmp pe cele nouăzeci şi nouă rămase şi să nu se ducă după cea pierdută, până când o găseşte?!
5 Şi, după ce o găseşte, o pune bucuros pe umeri
6 şi vine acasă şi-şi adună prietenii şi vecinii şi le spune: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!”
7 Vă spun că o bucurie asemănătoare este şi în ceruri, atunci când un păcătos se pocăieşte – mai mare decât pentru nouăzeci şi nouă de „drepţi” care n-au nevoie de pocăinţă!
8 Sau, există vreo femeie care, dacă are zece drahme şi pierde una dintre ele, nu aprinde lumina, nu mătură casa şi nu se uită cu atenţie peste tot, până când o găseşte?!
9 Şi, când o găseşte, îşi adună prietenele şi vecinele şi le spune: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!”
10 Vă spun că tot aşa se bucură îngerii lui Dumnezeu când un păcătos se pocăieşte!”
11 Apoi le-a zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea de moştenire care mi se cuvine!” Şi tatăl a împărţit între ei ceea ce avea.
13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr şi-a transformat în bani toată averea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit banii ducând o viaţă nesăbuită.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi a început să îndure lipsuri.
15 S-a dus şi s-a lipit pe lângă unul dintre cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.
16 Ar fi dorit foarte mult să mănânce din roşcovele pe care le mâncau porcii – însă nimeni nu-i dădea nimic.
17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: „Toţi angajaţii tatălui meu au mai mult decât pot mânca, iar eu mor de foame aici!
18 Voi pleca de aici şi mă voi duce la tatăl meu – şi-i voi spune: îTată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta
19 şi nu mai merit să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!î”
20 A plecat de acolo şi s-a dus la tatăl lui. Tatăl lui l-a văzut încă de departe şi i s-a făcut milă de el, a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.
21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta şi nu mai merit să mă numesc fiul tău.”
22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i un inel în deget! Daţi-i încălţăminte în picioare!
23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l – să mâncăm şi să sărbătorim,
24 pentru că acest fiu al meu era mort – dar acum este iarăşi viu, era pierdut – dar a fost găsit!” Şi au început să sărbătorească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri
26 şi l-a chemat pe unul dintre slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.
27 Acesta i-a răspuns: „S-a întors fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.”
28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre înăuntru. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să vină înăuntru,
29 însă el i-a răspuns: „În toţi aceşti ani am muncit ca un sclav pentru tine şi niciodată nu ţi-am călcat porunca – dar mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei!
30 Dar când a venit acest fiu al tău care ţi-a risipit averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!”
31 Tatăl, însă, i-a răspuns: „Copile, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău,
32 dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău a fost mort – şi acum trăieşte, a fost pierdut – şi acum a fost găsit!”