1 Le-a vorbit apoi ucenicilor: „Administratorul unui om bogat a fost acuzat că risipeşte averea stăpânului său.
2 Atunci stăpânul l-a chemat şi i-a zis: „Ce înseamnă lucrurile pe care le aud despre tine? Dă-mi un raport cu privire la administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!”
3 Administratorul şi-a zis: „Ce-mi rămâne de făcut, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine.
4 Ştiu ce voi face pentru ca atunci când nu voi mai fi administrator oamenii să mă primească în casele lor!”
5 I-a chemat pe fiecare dintre cei care-i erau datori stăpânului său şi i-a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?”
6 Omul i-a răspuns: „O sută de baţi de ulei.” Administratorul i-a zis: „Uite, aceasta este chitanţa cu ceea ce datorezi. Aşază-te repede şi scrie cincizeci!”
7 A zis apoi altuia: „Tu cu cât îi eşti dator?”, iar acela i-a răspuns: „Cu o sută de cori de grâu.” Administratorul i-a zis: „Uite, aceasta este chitanţa cu ceea ce datorezi. Scrie optzeci!”
8 Stăpânul l-a lăudat pe acest administrator incorect, deoarece acţionase cu înţelepciune – pentru că oamenii acestei lumi sunt mai înţelepţi cu cei la fel ca ei decât cei care-L slujesc pe Dumnezeu.
9 Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când ele nu mai există, să fiţi primiţi în locuinţele veşnice!
10 Cel care este credincios în lucruri mici este credincios şi în lucruri mari, iar cel care este incorect în lucruri mici este incorect şi în lucruri mari.
11 Aşadar, dacă nu sunteţi credincioşi când este vorba de bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?!
12 Şi dacă nu sunteţi credincioşi în lucrurile altuia, cine vă va da ce este al vostru?!
13 Nimeni nu poate fi în acelaşi timp sclavul a doi stăpâni: fie că pe unul îl va urî, iar pe celălalt îl va iubi, fie că va fi loial unuia, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi fi şi sclavii lui Dumnezeu şi sclavii bogăţiilor!”
14 Dar când fariseii (care iubesc bogăţia) au auzit toate acestea, au început să-şi bată joc de El.
15 El însă le-a zis: „Voi aveţi grijă să faceţi în aşa fel încât oamenii să vă considere „drepţi”, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Şi lucrurile pe care oamenii le consideră de mare valoare sunt considerate de către Dumnezeu detestabile.
16 Legea şi profeţii au fost în vigoare până la Ioan, dar de atunci se proclamă Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu – şi toţi folosesc forţa ca să intre în ea!
17 Însă este mai uşor să-şi înceteze existenţa cerul şi pământul decât să fie dată la o parte fie şi o parte dintr-o literă a Legii!
18 Cel care divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter şi, de asemenea, comite adulter şi cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată.
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în haine din purpură şi din tot felul de ţesături frumoase şi se bucura trăind în lux în fiecare zi.
20 Dar la poarta lui zăcea un om sărac, pe care-l chema Lazăr şi care avea trupul plin de bube.
21 El spera să se poată sătura cu resturile de mâncare ce cădeau de la masa celui bogat. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
22 Săracul a murit, iar îngerii l-au dus şi l-au aşezat lângă Avraam. A murit apoi şi bogatul şi a fost îngropat.
23 Din locuinţa morţilor, unde se afla în chinuri, a privit în sus şi l-a văzut de departe pe Avraam, iar apoi lângă Avraam l-a văzut şi pe Lazăr.
24 Atunci a strigat: „Părinte Avraam, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sufăr groaznic în focul acesta!”
25 Însă Avraam i-a răspuns: „Copile, aminteşte-ţi că în timpul vieţii ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele – aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi.
26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată şi, de asemenea, nici cei de acolo să nu poată trece la noi.”
27 Bogatul a zis: „Atunci, părinte, te rog să-l trimiţi la familia tatălui meu
28 (pentru că eu am cinci fraţi), ca să-i avertizeze, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!”
29 Avraam i-a răspuns: „Ei au scrierile lui Moise şi ale profeţilor – să asculte de ele!”
30 Dar bogatul a zis: „Nu, părinte Avraam, fiindcă se vor pocăi numai dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi!”
31 Însă Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!”