1 Le-a zis apoi ucenicilor: „Este imposibil să nu se întâmple lucruri care să-i facă pe oameni să păcătuiască, dar vai de cel prin care vin aceste lucruri!
2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât dacă ar face ca vreunul dintre aceşti micuţi să păcătuiască!
3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă cel de lângă tine păcătuieşte faţă de tine, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l!
4 Chiar dacă păcătuieşte faţă de tine de şapte ori pe zi, dar se întoarce şi zice: „Mă pocăiesc!”, iartă-l!”
5 Apostolii I-au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
6 Însă Domnul le-a răspuns: „Dacă aţi avea credinţă cât o sămânţă de muştar, atunci, dacă aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!”, v-ar asculta!
7 Să presupunem că unul dintre voi are un sclav care-i ară pământul sau îi paşte oile. Când sclavul acela vine de la câmp, îi va zice oare stăpânul lui: „Vino degrabă şi aşază-te la masă!”?!
8 Nu cumva îi va zice: „Pregăteşte-mi masa şi fii gata să-mi slujeşti câtă vreme stau la masă, iar după aceea vei lua masa şi tu!”?!
9 Oare îi va mulţumi el sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise?!
10 La fel şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să spuneţi: „Suntem sclavi care nu merită laude – am făcut ceea ce eram datori să facem.”
11 Într-o altă zi din timpul călătoriei spre Ierusalim, trecând printre Samaria şi Galileea,
12 a intrat într-un sat şi acolo a întâlnit zece leproşi. Aceştia, stând la distanţă,
13 au strigat: „Stăpâne Isus, îndură-te de noi!”
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” – şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi.
15 Unul dintre ei, văzând că a fost vindecat, s-a întors lăudându-L cu voce tare pe Dumnezeu
16 şi a căzut la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.
17 Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă?
18 De ce numai acest străin s-a întors să-L laude pe Dumnezeu?”
19 Şi i-a zis omului: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!”
20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să poată fi văzută cu ochiul
21 şi nici nu se va zice: „Uite-o aici!”, sau „Acolo!”, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este între voi!”
22 Le-a zis apoi ucenicilor: „Va veni o vreme când veţi dori foarte mult să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea!
23 Vi se va zice: „Uite-L aici!” sau „Uite-L acolo!”, dar să nu vă duceţi şi să nu alergaţi acolo,
24 pentru că, la fel cum fulgerul luminează tot cerul, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului în ziua Lui!
25 Dar mai întâi trebuie să sufere mult şi să fie respins de această generaţie.
26 În zilele Fiului Omului va fi aşa cum a fost în vremea lui Noe –
27 mâncau, beau şi se căsătoreau, până când Noe a intrat în corabie şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi.
28 La fel s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, construiau, –
29 dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat cu foc şi cu pucioasă şi i-a distrus pe toţi.
30 Tot aşa va fi şi atunci când va fi revelat Fiul Omului.
31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş şi-şi va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia şi, de asemenea, cel de la câmp să nu se întoarcă după nimic!
32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot!
33 Cel care încearcă să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde va trăi.
34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat;
35 din două femei care vor măcina în acelaşi loc, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.”
36 
37 Ei L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Isus le-a zis: „Vulturii se adună acolo unde se află un cadavru.”