1 Le-a spus apoi o parabolă prin care să le arate că este necesar să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze:
2 „Într-un oraş era un judecător care nici de Dumnezeu nu se temea şi nici de oameni nu-i era ruşine.
3 O văduvă din acel oraş a venit la el şi i-a zis: „Fă-mi dreptate în procesul cu pârâşul meu!”
4 O vreme el n-a vrut s-o asculte, dar în cele din urmă şi-a zis: „Chiar dacă nu mă tem nici de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine,
5 totuşi, din cauza faptului că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate până la urmă, ca să nu mai tot vină şi să mă obosească supărându-mă atâta!”
6 Apoi Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul cel nedrept?
7 Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă la El după ajutor zi şi noapte?! Va întârzia El oare?!
8 Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?…”
9 Le-a vorbit şi celor care erau convinşi că ei înşişi sunt „drepţi” şi care îi dispreţuiau pe ceilalţi. Le-a spus următoarea parabolă:
10 „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era un colector de impozite.
11 Fariseul stătea în picioare singur, deoparte, şi se ruga aşa: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – dedaţi la jaf, nedrepţi, adulteri – şi nici ca acest colector de impozite!
12 Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!”
13 Colectorul de impozite însă stătea mai la distanţă şi nu vroia nici măcar ochii să şi-i ridice spre cer, ci îşi ţinea capul în mâini şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14 Vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă considerat drept, decât celălalt – pentru că acela care se înalţă pe sine va fi umilit, iar acela care se umileşte va fi înălţat!”
15 Au fost aduşi la El nişte copii ca să-Şi pună mâinile peste ei, însă ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care-i aduceau.
16 Isus însă i-a chemat pe copii la El şi le-a zis ucenicilor: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i împiedicaţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!
17 Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu aşa cum o primeşte un copil, cu siguranţă nu va intra în ea!”
18 Unul dintre conducătorii iudeilor L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”
19 Isus i-a zis: „De ce mă numeşti „bun”? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu!
20 Cunoşti poruncile: să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi, respectă-ţi tatăl şi mama.”
21 El I-a răspuns: „Am respectat toate aceste lucruri încă din tinereţe.”
22 Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, apoi împarte săracilor ceea ce ai obţinut în urma vânzării – şi vei avea o comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-Mă!”
23 Dar când a auzit acest lucru, el s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Când Isus a văzut că se întristase foarte tare, a zis: „Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechile acului, decât ca un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”
26 Cei care L-au auzit au zis: „Şi atunci cine poate fi salvat?”
27 El le-a răspuns: „Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.”
28 Petru I-a zis: „Uite, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!”
29 El le-a răspuns: „Vă spun, într-adevăr, că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, soţia, fraţii, părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30 şi să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în era care urmează – viaţă veşnică.”
31 I-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Acum mergem la Ierusalim – şi se vor împlini toate cele scrise de profeţi cu privire la Fiul Omului;
32 El va fi dat în mâinile păgânilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat
33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, însă a treia zi va învia.”
34 Ucenicii n-au înţeles nimic din cele spuse – pentru că lucrul acesta le era ascuns şi n-au înţeles ce le vorbise El.
35 Într-o altă zi, pe când se apropia de Ierihon, a trecut pe lângă un orb care stătea pe marginea drumului şi cerşea.
36 Când a auzit zgomotul mulţimii care trecea, orbul a întrebat ce se întâmplă.
37 I s-a spus că trece Isus din Nazaret.
38 Atunci el a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!”
39 Cei care mergeau în faţă îl mustrau şi-i spuneau să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
40 Isus S-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41 „Ce vrei să fac pentru tine?” El I-a răspuns: „Doamne, să văd!”
42 Isus a zis: „Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!”
43 Dintr-o dată, el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, lăudându-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru Îl lăuda pe Dumnezeu.