1 Într-o altă zi, în timp ce Isus dădea învăţătură şi proclama poporului Evanghelia în Templu, au venit conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi bătrânii
2 şi I-au zis: „Spune-ne, pe baza cărei autorităţi faci aceste lucruri – şi cine Ţi-a dat această autoritate?”
3 El le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare: Răspundeţi-Mi,
4 de unde avea Ioan dreptul să boteze, de la Dumnezeu, sau de la oameni?”
5 Ei au discutat între ei problema astfel: „Nu putem spune: „De la Dumnezeu”, pentru că va zice: „Atunci, de ce nu l-aţi crezut?”,
6 dar nu putem spune nici: „De la oameni”, pentru că tot poporul ne va ucide cu pietre, întrucât ei sunt convinşi că Ioan a fost profet.”
7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde.
8 Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.”
9 A început să vorbească poporului şi le-a spus următoarea parabolă: „Un om a plantat o vie şi a arendat-o unor oameni ca s-o lucreze, apoi a plecat pentru multă vreme într-o călătorie.
10 La vremea cuvenită a trimis un sclav la acei arendaşi, ca să-i dea partea lui din rodul viei, dar arendaşii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11 A trimis un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12 A trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit, apoi l-au aruncat afară.
13 Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu drag; probabil că pe el îl vor respecta!”
14 Însă când l-au văzut arendaşii, şi-au zis unii altora: „Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră!”,
15 aşa că l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?
16 Va veni şi-i va omorî pe acei arendaşi, iar via o va da altora.” Când au auzit aceasta, ei au zis: „Ferească cerul!”
17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Deci, ce înseamnă următorul pasaj din Scripturi:Piatra despre care constructorii au spus că nu este bună la nimica ajuns să fie pusă în cel mai important loc din clădire: în capul unghiului?
18 Cel care va cădea peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar dacă ea va cădea peste cineva, îl va zdrobi.”
19 Atunci învăţătorii Legii şi conducătorii preoţilor au încercat să pună mâna pe El (pentru că ştiau că El spusese această parabolă împotriva lor), dar le-a fost frică de popor.
20 Îl urmăreau îndeaproape, încercând să-L prindă în cursă cu vreo afirmaţie, pentru ca astfel să-L poată da în mâinile puterii şi autorităţii guvernatorului, aşa că au trimis la El nişte spioni, care, prefăcându-se a fi sinceri,
21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că ceea ce spui şi învăţătura pe care o dai este corectă, ştim că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi pe oameni să trăiască aşa cum cere Dumnezeu.
22 Trebuie să-i plătim tribut Cezarului sau nu?”
23 El Şi-a dat seama de viclenia lor, aşa că le-a zis:
24 „Arătaţi-mi un dinar! Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el?” Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.”
25 El le-a zis: „Aşadar, daţi-i Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
26 Prin urmare n-au putut să-L prindă în cursă cu vreun lucru spus în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Au venit la El nişte saduchei (ei spun că nu există înviere) şi I-au pus următoarea întrebare:
28 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om are un frate căsătorit, iar acesta moare fără să fi avut copii, atunci el (fratele lui) trebuie să se căsătorească cu văduva, pentru ca acel om să nu rămână fără urmaşi.
29 Aşadar, au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă copii.
30 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi cu el s-a întâmplat la fel.
31 Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva – şi tot aşa toţi şapte: au murit fără să aibă copii.
32 Femeia a murit ultima dintre toţi.
33 Deci, la înviere, a cui soţie va fi femeia, pentru că toţi şapte au fost căsătoriţi cu ea?!”
34 Isus le-a răspuns: „Oamenii acestei lumi se căsătoresc,
35 dar cei consideraţi vrednici să aibă parte de era viitoare şi de învierea dintre cei morţi nu se vor mai căsători,
36 şi ei nu mai pot muri, întrucât ei sunt ca îngerii şi, de asemenea, sunt copiii lui Dumnezeu, fiindcă au avut parte de înviere.
37 Iar în ceea ce priveşte faptul că morţii vor învia, chiar şi Moise a arătat clar acest lucru, când, acolo unde scrie despre rug, vorbeşte despre Domnul numindu-L Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
38 Ori, Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, întrucât pentru El toţi sunt vii.”
39 Unii dintre învăţătorii Legii I-au zis: „Învăţătorule, ai răspuns bine!”
40 Nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic.
41 El însă le-a zis: „Cum de se zice despre Cristos că este descendent al lui David?
42 Pentru că David însuşi, în cartea Psalmilor, spune aşa:Domnul I-a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,
43 până când Îţi voi pune duşmanii la picioare!”
44 Aşadar, David Îl numeşte „Domnul” lui – şi atunci cum este El descendentul lui?!”
45 Le-a vorbit apoi ucenicilor în auzul întregului popor:
46 „Feriţi-vă de învăţătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcaţi în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe, să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese;
47 ei jefuiesc casele văduvelor, dar arată că se roagă lung. Aceştia vor fi judecaţi mult mai sever.”