1 Se apropia sărbătoarea Azimilor (căreia i se spune şi „Paştele”).
2 Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii încercau să găsească o modalitate de a-L omorî pe Isus – pentru că le era frică de popor s-o facă pe faţă.
3 Atunci Satan a intrat în Iuda (cel numit „iscarioteanul”), care făcea parte din cei doisprezece.
4 Acesta s-a dus la conducătorii preoţilor şi la comandanţii gărzii Templului şi a discutat cu ei cum să-L dea în mâinile lor.
5 Ei s-au bucurat şi s-au oferit să-i dea bani,
6 iar el a fost de acord, aşa că a început să caute o ocazie să-L dea în mâinile lor, în aşa fel încât mulţimea să nu ştie.
7 În timpul sărbătorii Azimilor, a venit şi ziua în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte.
8 Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne masa de Paşte!”
9 Ei L-au întrebat: „Unde vrei să facem pregătirile?”
10 Isus le-a răspuns: „Când veţi intra în oraş, veţi întâlni un om care duce un ulcior cu apă. Urmaţi-l până la casa în care va intra
11 şi spuneţi-i stăpânului casei aşa: „Învăţătorul îţi spune: îUnde este camera în care pot lua masa de Paşte împreună cu ucenicii Mei?î”,
12 iar el vă va arăta la etaj o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!”
13 Ei s-au dus, au găsit aşa cum le spusese Isus şi au pregătit masa de Paşte.
14 La timpul cuvenit, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii,
15 iar în timpul mesei le-a zis: „Am dorit atât de mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte, înainte de suferinţele Mele!
16 Vă spun că nu voi mai mânca masa de Paşte până când ea nu-şi va fi găsit împlinirea – în Împărăţia lui Dumnezeu!”
17 A luat apoi paharul, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi!
18 Vă spun că de acum nu voi mai bea din rodul viei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
19 Apoi a luat o pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, le-a dat-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!”
20 În acelaşi fel, după ce a luat masa, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou, pecetluit cu sângele Meu – întrucât Eu mor ca jertfă pentru voi.
21 Însă mâna trădătorului Meu este aici, la masă, cu Mine –
22 pentru că Fiul Omului va muri, aşa cum a fost hotărât, dar vai de acel om prin care este El trădat!”
23 Ei au început să se întrebe între ei care ar putea fi cel care urma s-o facă.
24 Au început să se certe între ei cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare,
25 dar Isus le-a zis: „Regii acestei lumi domnesc peste popoarele lor, iar cei care le guvernează sunt numiţi „binefăcători”.
26 Între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte.
27 Cine este cel mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte la masă? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt între voi ca cel care slujeşte!
28 Însă voi sunteţi cei care au rămas cu Mine în timpul încercărilor Mele –
29 şi Eu vă dau autoritatea de a conduce, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a dat-o Mie,
30 pentru că veţi mânca şi veţi bea la masa Mea, veţi sta pe tronuri şi veţi domni peste cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31 Simon, Simon! Satan a cerut şi a primit permisiunea să vă cearnă – aşa cum un ţăran cerne grâul de pleavă –
32 dar Eu M-am rugat pentru tine, pentru ca tu să nu-ţi pierzi credinţa! Iar când te vei întoarce, va trebui să-i întăreşti pe fraţii tăi!”
33 Însă Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!”
34 Dar Isus i-a zis: „Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul astăzi până când vei fi spus de trei ori că nu Mă cunoşti!”
35 Le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă cu bani, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?” Ei I-au răspuns: „De nimic!”
36 Isus a continuat: „Acum, însă, cel care are pungă cu bani, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!
37 Cu Mine trebuie să se împlinească ceea ce este scris, şi anume: El a fost considerat unul din cei nelegiuţi – pentru că ceea ce este scris despre Mine se împlineşte.”
38 Ei au zis: „Doamne, uite aici două săbii!” Isus le-a răspuns: „De-ajuns!”
39 A ieşit şi, aşa cum obişnuia, S-a îndreptat spre Muntele Măslinilor. L-au urmat şi ucenicii.
40 Când au ajuns, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu fiţi biruiţi de încercare!”
41 Apoi El S-a retras cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi s-a rugat:
42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta – dar să se împlinească nu voia Mea, ci voia Ta!”
43 I s-a arătat un înger din ceruri, ca să-L întărească.
44 În neliniştea şi suferinţa Lui interioară, se ruga cu şi mai multă ardoare, iar transpiraţia Lui a devenit ca nişte cheaguri de sânge care cădeau pe pământ.
45 S-a ridicat de la rugăciune şi s-a dus la ucenici – şi i-a găsit adormiţi, epuizaţi de încordarea lor interioară.
46 Le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu fiţi biruiţi de încercare!”
47 În timp ce El încă vorbea, au venit o mulţime de oameni, iar Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor ca să le arate drumul. S-a apropiat de Isus şi L-a sărutat.
48 Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?”
49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” –
50 şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus a răspuns: „Opriţi-vă!” A atins urechea acelui om şi l-a vindecat.
52 Isus le-a zis celor care veniseră după El, conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor: „Aţi venit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar?
53 În fiecare zi eram cu voi în Templu, şi nu M-aţi arestat! Dar acesta este timpul vostru, când întunericul are autoritate!”
54 L-au prins şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă.
55 În mijlocul curţii fusese aprins un foc, iar Petru s-a aşezat şi el între cei care stăteau în jurul focului.
56 Una din slujnicele aşezate lângă foc l-a văzut şi, privind ţintă la el, a zis: „Şi acesta era cu El!”
57 Însă Petru a negat, zicând: „Nu-L cunosc, femeie!”
58 După puţin timp, l-a observat un altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Dar Petru a zis: „Nu sunt, omule!”
59 Cam o oră mai târziu, un altul a insistat: „Cu siguranţă că şi acesta era cu El, pentru că este galileean!”
60 Dar Petru a zis: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Şi deodată, încă în timp ce el vorbea, a cântat cocoşul.
61 Domnul s-a întors şi a privit drept la Petru, iar Petru şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese Domnul – şi anume: „Astăzi, încă înainte de a cânta cocoşul, vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti!” –
62 şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
63 Oamenii care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
64 L-au legat la ochi şi-I ziceau: „Profeţeşte, cine Te-a lovit?!”
65 Şi rosteau multe alte insulte împotriva Lui.
66 Când s-a făcut zi, s-a întrunit sfatul bătrânilor poporului împreună cu conducătorii preoţilor şi cu învăţătorii Legii. Isus a fost dus înaintea lor, în Sinedriu
67 şi ei I-au zis: „Dacă Tu eşti Cristos, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede,
68 iar dacă vă voi pune vreo întrebare, nu-Mi veţi răspunde.
69 De acum, Fiul Omului va fi aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta Dumnezeului cel Atotputernic.”
70 Toţi au zis: „Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?” Dar El le-a zis: „Aşa cum spuneţi: da, sunt.”
71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturii?! Noi înşine am auzit ce a spus El – cu gura Lui!”