1 Dar în prima zi din săptămână, pe când se iveau zorile, s-au dus la mormânt, cu uleiurile aromate pe care le pregătiseră.
2 Au găsit rostogolită piatra de la intrarea în mormânt.
3 Au intrat înăuntru, dar n-au găsit trupul Domnului Isus.
4 În timp ce stăteau acolo, mirate şi neliniştite, li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare, stând în picioare lângă ele.
5 Ele s-au înfricoşat şi s-au plecat la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6 Nu este aici: a fost înviat! Amintiţi-vă ce vă spunea când era încă în Galileea,
7 şi anume că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să fie înviat.”
8 Ele şi-au amintit cuvintele Lui,
9 s-au întors de la mormânt şi i-au anunţat atât pe cei unsprezece, cât şi pe toţi ceilalţi.
10 (Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele.)
11 Însă li s-a părut că aceste lucruri sunt absurdităţi şi nu le-au crezut pe femei.
12 Totuşi, Petru s-a ridicat şi a alergat până la mormânt. Când s-a aplecat să privească înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors, întrebându-se ce s-a întâmplat.
13 În ziua aceea, doi dintre ei se aflau pe drum, îndreptându-se către Emaus – un sat aflat cam la unsprezece kilometri de Ierusalim.
14 Aceştia vorbeau între ei despre lucrurile care se întâmplaseră.
15 În timp ce vorbeau, Isus Însuşi s-a apropiat de ei şi Şi-a continuat drumul alături de ei,
16 dar ei nu L-au putut recunoaşte.
17 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi pe drum?” Ei au rămas în continuare trişti,
18 iar unul dintre ei, pe care-l chema Cleopa, i-a răspuns: „Tu eşti singurul străin din Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în zilele acestea?!”
19 El i-a întrebat: „Ce anume?” „Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, care era un profet şi pe care atât Dumnezeu, cât şi poporul întreg Îl considerau puternic în fapte şi cuvinte
20 şi cele privitoare la felul cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit.
21 Noi speram că El este Cel care va elibera Israelul… Mai mult: pe lângă toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri;
22 iar câteva femei din grupul nostru ne-au uimit cu totul: dis-de-dimineaţă ele s-au dus la mormânt –
23 şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut, într-o vedenie, nişte îngeri care le-au spus că El trăieşte.
24 Unii din grupul nostru s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25 El le-a zis: „O, cât de nesăbuiţi şi cât de înceţi sunteţi atunci când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii!
26 Nu trebuia oare Cristos să sufere şi să intre în gloria Lui?!”
27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28 Când s-au apropiat de satul către care mergeau, El a dat impresia că vrea să meargă mai departe.
29 Însă ei L-au îndemnat: „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!” Atunci a intrat înăuntru şi a rămas cu ei.
30 S-a aşezat cu ei la masă, a luat pâinea, I-a mulţumit lui Dumnezeu, apoi a frânt-o şi le-a dat-o.
31 Atunci L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut pentru ei.
32 Şi-au zis unul altuia: „Oare nu ne ardeau inimile când ne vorbea pe drum şi când ne explica Scripturile?”
33 Şi s-au ridicat chiar atunci şi s-au întors la Ierusalim – i-au găsit pe cei unsprezece şi pe ceilalţi care mai erau împreună cu ei,
34 iar aceştia le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr – şi i S-a arătat lui Simon!”
35 La rândul lor, ei le-au povestit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut atunci când a frânt pâinea.
36 În timp ce ei vorbeau, El Însuşi li S-a arătat, stând în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”
37 Ei au intrat în panică şi s-au umplut de frică. Credeau că văd o stafie.
38 El le-a zis: „De ce sunteţi neliniştiţi şi de ce începeţi să aveţi îndoieli?
39 Uitaţi-vă la mânile şi la picioarele Mele: chiar Eu sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: o stafie n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!”
40 Zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.
41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42 I-au dat o bucată de peşte fript,
43 iar El l-a luat şi l-a mâncat în faţa lor.
44 Le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în scrierile profeţilor şi în psalmi.”
45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46 Le-a zis: „Cristos trebuia să sufere şi a treia zi să fie înviat dintre cei morţi –
47 şi trebuie ca pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate la toate naţiunile, în Numele Lui, începând din Ierusalim.
48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
49 Iar Eu voi trimite peste voi ceea ce a promis Tatăl Meu: să staţi în cetate până când va coborî peste voi puterea lui Dumnezeu!”
50 Apoi i-a condus afară din cetate, spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat,
51 şi în timp ce-i binecuvânta S-a îndepărtat de ei şi a fost luat în cer.
52 Ei I s-au închinat, apoi s-au întors la Ierusalim foarte bucuroşi.
53 Stăteau tot timpul în Templu şi-L lăudau pe Dumnezeu.