1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat,
2 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în sat, veţi găsi legat un măgăruş care nu a fost încălecat niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
3 Dacă vă va întreba cineva: „De ce faceţi aceasta?”, să spuneţi: „Domnul are nevoie de el şi îl va trimite imediat înapoi aici.”
4 Ei au plecat, au găsit măgăruşul legat lângă uşa unei case, afară, în stradă, şi l-au dezlegat.
5 Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de luaţi măgăruşul?”
6 Ei au răspuns aşa cum le spusese Isus – şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele pe el şi Isus a încălecat.
8 Mulţi îşi întindeau hainele pe drum, iar alţii aşezau pe drum ramuri înfrunzite tăiate de pe câmp.
9 Cei care mergeau înainte şi cei care veneau după El strigau: „Laudă Ţie! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia tatălui nostru, David! Laudă lui Dumnezeu!”
11 A intrat în Templul din Ierusalim, s-a uitat la toate lucrurile din jur şi, pentru că se făcuse seara târziu, a ieşit din cetate împreună cu cei doisprezece.
12 A doua zi, după ce a ieşit din Betania, I s-a făcut foame.
13 A văzut de departe un smochin înfrunzit şi S-a îndreptat spre el să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.
14 Atunci a zis smochinului: „Niciodată să nu mai mănânce cineva fructe din tine!” Ucenicii L-au auzit.
15 S-a dus la Ierusalim, a intrat în Templu şi a început să-i dea afară pe cei care vindeau sau cumpărau în Templu. A răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei
16 şi nu lăsa pe nimeni să care vreun vas prin Templu.
17 Îi învăţa: „Oare nu este scris:Casa Mea se va numi „casă de rugăciune” pentru toate naţiunile? Dar voi aţi transformat-o într-o peşteră de tâlhari!”
18 Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii au auzit lucrul acesta şi au început să caute un mod în care să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece mulţimea era foarte uimită de învăţătura Lui.
19 De aceea, când se însera, Isus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate.
20 A doua zi de dimineaţă, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini,
21 iar Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”
22 Isus i-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva ar spune acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!” şi nu ar avea îndoieli în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, aşa ar fi!
24 Acesta este motivul pentru care vă spun ca atunci când cereţi ceva în rugăciune să credeţi că aţi primit – şi aşa va fi.
25 De asemenea, când vă rugaţi, să iertaţi pe oricine, indiferent ce aţi avea împotriva lui, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte vouă păcatele.”
26 
27 A intrat din nou în Ierusalim şi, în timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, învăţătorii Legii şi bătrânii
28 şi L-au întrebat: „Pe baza cărei autorităţi faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?”
29 Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea vă voi spune pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.
30 De unde avea Ioan dreptul să boteze, de la Dumnezeu sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!”
31 Ei au vorbit între ei aşa: „Nu putem spune: „De la Dumnezeu”, pentru că va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”,
32 dar nu putem spune nici: „De la oameni” (pentru că se temeau de mulţime, deoarece toţi îl considerau pe Ioan un profet).
33 Aşa că I-au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.”