3
Isus a intrat din nou în sinagogă şi acolo era un om care avea o mână deformată şi paralizată.
(Ei Îl urmăreau să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată acuza.)
Isus i-a zis omului care avea mâna deformată şi paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!”,
apoi li S-a adresat lor: „Ce este permis să faci în ziua de Sabat: bine sau rău? Să salvezi o viaţă sau să omori?” Însă ei tăceau.
A privit peste ei cu mânie, părându-I rău de încăpăţânarea lor voită, iar apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Omul şi-a întins mâna, iar ea s-a vindecat.
Fariseii şi irodienii au ieşit imediat afară şi au ţinut sfat împotriva Lui, plănuind cum să-L omoare.
Isus s-a dus din nou pe malul mării, împreună cu ucenicii Lui. L-a urmat o mare mulţime de oameni din Galileea. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea,
din Ierusalim, din Idumeea, din regiunile aflate pe celălalt mal al Iordanului şi din regiunile Tirului şi Sidonului, când au auzit despre lucrurile pe care le făcea, au venit la El.
El le-a zis ucenicilor Lui să-I pregătească o barcă mică, din cauza mulţimii (ca să nu-L îmbulzească,
10 pentru că vindecase mulţi oameni, aşa că toţi cei care erau bolnavi se înghesuiau în jurul Lui încercând să-L atingă).
11 Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
12 El însă le avertiza cu severitate să nu-L facă de cunoscut.
13 S-a urcat pe munte – şi i-a chemat la Sine pe cei pe care a vrut, iar ei au venit la El.
14 El a desemnat doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El, pentru a-i trimite să predice
15 şi să le dea autoritate să scoată demoni.
16 Cei doisprezece care au fost desemnaţi sunt: Simon (pe care l-a numit Petru),
17 Iacov şi Ioan (fiii lui Zebedei, pe care i-a numit „Boanerghes”, care înseamnă „fiii tunetului”),
18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov (fiul lui Alfeu), Tadeu, Simon (zelotul)
19 şi Iuda (iscarioteanul, cel care L-a trădat).
20 S-a dus în casă, dar mulţimea a venit din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce.
21 Cei din familia Lui au auzit şi au venit să pună mâna pe El, pentru că ziceau că a înnebunit.
22 Învăţătorii Legii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului acestora.
23 Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit folosind parabole: „Cum poate Satan să-l scoată afară pe Satan?!
24 Dacă o împărăţie este divizată împotriva ei înseşi, acea împărăţie nu poate rezista.
25 De asemenea, dacă o casă este divizată împotriva ei înseşi, nu va putea rezista.
26 Iar dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi dacă împărăţia lui ajunge să fie divizată, atunci nu va putea rezista, ci se va termina cu el.
27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i fure lucrurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic – abia atunci îi poate jefui casa.
28 Vă spun, într-adevăr, că toate păcatele şi blasfemiile le vor fi iertate oamenilor,
29 însă pentru cel care rosteşte blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu există iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic –
30 pentru că au zis: „Are un duh necurat!”
31 Mama şi fraţii Lui veniseră şi se aflau afară, aşa că au trimis pe cineva să-L cheme.
32 Mulţimea aşezată în jurul Lui I-a zis: „Mama Ta, fraţii şi surorile Tale sunt afară şi Te caută!”
33 El le-a răspuns: „Cine este mama Mea? Şi cine sunt fraţii Mei?”
34 I-a privit pe cei aşezaţi în jurul Lui şi le-a zis: „Aceştia sunt mama Mea şi fraţii Mei,
35 pentru că oricine îndeplineşte voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră şi mamă.”