1 A început din nou să dea învăţături lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare, încât El S-a urcat într-o barcă, pe mare, iar toată mulţimea se afla pe mal.
2 Folosea multe parabole pentru a-i învăţa.
3 „Ascultaţi! Un ţăran s-a dus să-şi semene ogorul.
4 În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum – şi au mâncat-o păsările.
5 O altă parte a căzut pe un pământ stâncos, unde n-a avut mult pământ, aşa că plantele au răsărit repede (pentru că pământul nu era adânc),
6 dar când a răsărit soarele şi a dogorât deasupra lor, s-au uscat (pentru că nu aveau rădăcină).
7 O altă parte a căzut între mărăcini, iar mărăcinii au crescut şi au înăbuşit-o, aşa că n-a rodit.
8 O altă parte a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: plantele au răsărit, au crescut şi au rodit, una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută.”
9 Apoi le-a zis: „Ar trebui să luaţi aminte la aceste lucruri!”
10 După ce s-a împrăştiat mulţimea, ucenicii şi cei din jurul Lui L-au întrebat cu privire la parabolă.
11 El le-a zis: „Vouă Dumnezeu v-a permis să cunoaşteţi misterul Împărăţiei Sale, dar celorlalţi toate li se spun în parabole,
12 pentru cacei care privesc – să privească, dar să nu vadă, cei care ascultă – să asculte, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi El să-i ierte.
13 Dacă nu înţelegeţi această parabolă, cum veţi înţelege toate celelalte parabole?
14 Ceea ce seamănă semănătorul este Cuvântul lui Dumnezeu.
15 Pământul de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar imediat vine Satan şi ia Cuvântul semănat în ei.
16 Pământul stâncos îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul şi îl primesc imediat bucuroşi,
17 dar Cuvântul nu prinde rădăcină, aşa că nu rezistă multă vreme. Atunci când vin necazuri sau prigoane din cauza Cuvântului, ei îşi pierd credinţa.
18 Pământul dintre mărăcini îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul,
19 dar îngrijorările din această lume, bogăţia înşelătoare şi dorinţa de a avea alte lucruri vin şi înăbuşă Cuvântul, aşa că el devine neroditor.
20 Pământul cel bun îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută.
21 Pune cineva lampa sub vreun vas sau sub pat?! Oare nu o pune pe un suport de unde să lumineze casa?
22 Nu există nici un lucru ascuns care nu va fi scos la lumină – şi orice lucru acoperit va fi descoperit.
23 Ar fi bine să luaţi aminte la aceste lucruri!
24 Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Dumnezeu se va purta cu voi aşa cum vă purtaţi şi voi cu alţii –
25 celui care are i se va da, iar celui care n-are i se va lua chiar şi ce are.
26 Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu acel om care şi-a semănat ogorul,
27 apoi şi-a văzut de treabă zile de-a rândul, în timp ce sămânţa a răsărit şi a crescut fără ca el să ştie.
28 Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul ca iarba, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu din spic.
29 Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.
30 Cu ce să comparăm Împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ajutorul cărei parabole am putea s-o explicăm?
31 Cu parabola seminţei de muştar: atunci când este semănată în pământ, sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele,
32 dar după ce este semănată, creşte şi se face mai mare decât toate plantele de grădină. Dă ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuib la umbra ei.”
33 Şi prin multe astfel de parabole El le vestea Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum erau ei în stare să asculte.
34 Nu le vorbea fără parabole, dar ucenicilor Lui le explica pe toate, când rămânea doar cu ei.
35 În seara acelei zile, le-a zis: „Să traversăm pe malul celălalt!”
36 Au lăsat mulţimea şi s-au urcat în barca în care era Isus. Mai erau şi alte bărci cu El.
37 S-a stârnit un vânt puternic, iar valurile se aruncau asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.
38 El era undeva în partea din spate a bărcii, dormind cu capul pe o pernă. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că vom pieri?!”
39 El S-a sculat, a certat vântul şi i-a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!” Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.
40 Apoi le-a zis: „De ce sunteţi aşa de speriaţi? Încă n-aveţi credinţă?”
41 Toţi s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este acesta, de ascultă de El chiar şi vântul şi marea?”